Muntii Rodnei: Varful Pietrosul Rodnei (2303 m) Si lacul Iezer-traseu de la Borsa


Informatii pe scurt:

Traseu: Manastirea Pietroasa (970m) –> Statia Meteo Iezer (1760 m) – > Lacul Iezer (1850 m) –>Varful Pietrosul (2303 m) si retur pe acelasi traseu

Durata traseu: 5 ore dus (cu pauza de la lac si de pe varf)+3 ore (intors)

Timp intermediari:

  • Manastirea Pietroasa (970m) –> Statia Meteo Iezer (1760 m) -2ore
  • Statia Meteo Iezer (1760 m) ->Lacul Iezer (1850m)-10 minute
  • Lacul Iezer (1850m)- >Parul de Fier (aprox 2100 m)- 1 ora si 40 minute
  • Parul de Fier (aprox 2100 m)-> Varful Pietrosul Rodnei (2.303 m) – 20 minute
  • retur pe acelasi traseu: Varful Pietrosul Rodnei (2.303 m) -> Manastirea Pietroasa (970m) -3 ore

Marcaj: banda albastra

Diferenta de nivel: +/- 1350 metri de la Schitul Pietroasa

Data: iulie 2014


Povestea noastra

In vara lui 2014 am ajuns in Maramures si dupa ce am vizitat obiectivele turistice de la nivelul drumului (manastirea Barsana, Cimitirul Vesel, etc) am pornit sa cunoastem acest colt de tara si din cel mai inalt nivel al lui, de pe Varful Pietrosil Rodnei. De fapt, Varful Pietrosul Rodnei are 2303 m si este cel mai inalt varf din Carpatii Orientali.

Eram cazati la o pensiune in Borsa si cand i-am spus gazdei noastre ca vrem sa urcam pe „Pietros” a doua zi, acesta ne-a masurat cu privirea si a zis: „Este foarte greu traseul! Ar fi bine daca ati ajunge macar pana la lacul Iezer fiindca este foarte frumoasa zona!”

Nu ne-am descurajat si a doua zi dimineata parcam masina in fata Manastirii Pietroasa, ne echipam de munte si pornim entuziazmati pe traseu, pe marcajul banda albastra. Incepe un urcus, deloc usor, pe un drum forestier care trece prin pajisti incarcate cu flori, apoi intra in padure. Drumul devine din ce in ce mai abrupt si mai bolovanos. Din loc in loc, cate-un luminis ne ofera sansa sa ne bucuram de localitatile de la baza muntelui, cea dintai fiind Borsa, care par niste margelute insirate pe o salba.

Dupa 2 ore iesim la luminis, la Statia Meteo plasata intr-o vale adanca strajuita de creste. Ne luminam si noi pentru ca traseul nu mai este in urcare abrupta, am iesit din zona inchisa iar peisajul este spectaculos. Urmele ghetarilor care au sculptat valea in era glaciara murmura inca si noi pasim acum printre mici paraiase, printre jnepeni si pietre intocmai ca niste actori intr-un anfiteatru.

Mai sunt si alti actori, marmotele care se zbenguiesc la soare si caii pascand veseli, iarba grasa.

Noi mergem mai departe. Lacul ne atrage ca un magnet si in mai putin de 10 minute (vreo 500 m) de la Statia Meteo Iezer ajungem langa el. Iezerul Pietrosului este un lac de 0.34 ha, adancimea maximă de 2,5 m, lungimea de 84 m si este in forma de harta Romaniei. Ne oprim cateva minute si contemplam maretia naturii.

Luciul lacului in care se oglindeau maretele creste cu varfurile lor si verdele puternic al vegetatiei este incercarea simpla a naturii de a aduce putina bucurie in sufletele noastre.

Dar gata, avem inca drum lung si greu de facut astazi! Ocolim lacul, prin stanga, si incepem urcarea pe serpentinele de deasupra lui. Forma lacului Iezer, de harta a Romaniei, se contureaza tot mai clar cu cat inaintam mai sus pe serpentinele potecii noastre si noi stim ca trebuie sa-i facem fotografii, sa-i imortalizam forma dar mai ales frumusetea. Dar mai stim ca nu vom putea surprinde pe aparatul foto sau pe telefon vibratiile bune care ne invaluie in aburul peisajelor frumoase din jur!

Poteteca de la lac si pana sus in creasta este greoaie (se urca peste 500 m, diferenta de nivel), facem zig-zag pe serpentinele batatorite, uneori peste iarba si flori, alteori peste grohotis si lespezi uriase.

Parcul National Muntii Rodnei este una dintre cele mai vechi rezervatii naturale din tara, recunoscutã ca Rezervatie a Biosferei inclusa in patrimoniul UNESCO datorita geologiei masivului dar si a diversitatii speciilor de flora şi fauna, unele dintre ele foarte rare. Vedem si noi la fiecare pas o multime de floricele care ne incanta.

Daca tot vorbeam de flori, stiu ca in iunie toata aceasta zona se umple de rhododendroni care ii multiplica frumusetea. Generatia de 30 de ani (noi sunem cea de 50 ani) a familiei noastre a facut traseul in iunie 2016 si a adus acasa niste fotografii deosebite, doua dintre ele nu ma abtin sa nu le postez. O impletire de zapada, rhododendroni, iarba cruda…!

In mai putin de 2 ore de la plecarea de la lac, timp in care se impletesc sentimente de oboseala si uimire urcand cu greu serpentinele din Zanoaga Iezerului si oprindu-ne des pentru a admira lacul, marmote, gentiene, nori, creste si cate si mai cate ajungem la Parul de Fier, sus pe creasta.

De-aici mai avem vreo 20 minute, pe o poteca delimitata (pe portiuni mici, spre varf) cu o balustrada de fier ajungem pe Varful Pietrosul Rodnei .

Varful Pietrosul Rodnei (2.303 m) este cel mai inalt varf nu numai din muntii Rodnei dar si din Carpatii Orientali. Varful este marcat de o tablita postata pe o cladire mica sau refugiu. Facem cateva fotografii locului dar mai ales peisajelor magnifice care se vad in zare, pana hat departe.

Suntem bucurosi ca am ajuns in varf. Despre acest tip de multumire am mai scris si eu dar mai ales scriitorii si poetii care au stiut sa poleiasca cuvintele cu aur in scrierile lor despre acest subiect. Noi respiram adanc aerul puternic si proaspat de pe-aici si ne simtim stapani peste imparatia ce se revarsa de langa noi si care pare doar a noastra (ne-am intalnit cu putini oameni pe traseu). Dar ne revenim rapid suntem doar niste oameni (plini de nevoi) care astazi au fost doar binecuvantati ca au reusit sa atinga inca un varf frumos din Cununa Carpatilor si sa cucereasca un traseu nu tocmai usor, dar plin de podoabe.

Intoarcerea am facut-o pe acelasi traseu si am facut aproximativ 3 ore.

Ne-am oprit cateva minute la schitul cu hramul ”Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul” de la poalele muntelui apoi ne-am imbarcat in masina si am plecat la pensiune.

Stiu ca nu a fost un traseul usor dar ne amintim ca seara am planuit sa mergem a doua zi pe Varful Ineu. Deci cred ca nu eram foarte extenuati daca am planifiat si a doua zi un traseul greu. Nu s-a realizat pentru ca a venit ploaia, am mers doar pana la cascada Cailor.


Facebook Comments

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.