Muntii Ceahlau: Varful Toaca (1904m)- Manastirea Ceahlau-Cascada Duruitoarea


Informații utile pe scurt:

Traseu : Durău (alt.850 m)–>Cabana Fântânele (alt.1.220m)–> Cusma Dorobantului (alt.1600 m)->Vârful Toaca (1.904 m)–> Cabana Dochia (1.750m) – Mănăstirea Ceahlău -> Cascada Duruitoarea (alt 1.220 m) –> Durau

Marcaj:  (Bandă Roșie) +  (Cruce Roșie)

Durata: 8 ore (pauze incluse din care cate 10 minute pe Varful Toaca, Cabana Fantanele si Cascada Duruitoarea si 20 minute la Manastire)

Distanța: 13,5 km

Diferență de nivel: +-1280 m/

Dificultate: medie spre grea

Timpi intermediari:

  •  Durău – Cabana Fântânele: 1 oră
  •  Cabana Fântânele – Vârful Toaca: 2 ore
  •  Vârful Toaca – Cabana Dochia: 30 min
  •  Cabana Dochia – Cascada Duruitoarea: 2 ore
  •  Cascada Duruitoarea – Durău: 1,5 ore

Data: 8 August 2016 (+ 01 mai 2013 si 02 august 2015)

UPDATE: 05 septembrie 2020

________________________________________________________________________

Povestea noastra

Pe Ceahlau am fost de 3 ori dar am reveni oricand pe potecile lui, pentru ca aici gasim multe frumuseti naturale (padure verde, pereti de stanca sculptati in diferite forme, varfuri semete, cascada) si chiar o manastire izolata capabile sa aureasca (impodobeasca) viata noastra. In 2013 am facut o drumetie pana la Cascada Duruitoarea si oceanul de padure verde prin care am inotat pana/de acolo impreuna cu magia apei care se arunca melodios de pe stanca, ne-a incantat peste masura. In 2015 am indraznit mai mult si am urcat pana pe Varful Toaca de unde ni s-au deschis niste privelisti monumentale. Dar am vrut sa vedem si sa simtim mai mult, din Ceahlaul misterios, asa ca in 2016 am facut un traseu circuit care a inclus si mai multe nestemate ale acestui masiv cantat de poeti/scriitori si dorit de drumetii pe munte. Desi au trecut ani buni de la turele acestea , prin Ceahlau, mi-a fost de-ajuns sa ma uit la cateva fotografii ca sa retraiesc cele 3 drumetii ca si cand as fi fost acum acolo, printre radacini de brazi, cu capul in norii jucausi, pe varful Toaca, ascultand muzica cascadei sau slujba pe sfarsite de la manastire…. In randurile de mai jos pornim in circuit, din statiunea Durau, pe la Cabana Fantanele, varful Toaca, cabana Dochia, Manastirea „Schimbarea la Fata”, Cascada Duruitoarea si inapoi in statiune.

Asadar dupa un traseu cu masina de 170 Km nu chiar usor (pentru ca a trebuit sa traversam muntii pe un drum cu multe serpentine si nu tocmai neted) iata-ne in Durau la intrarea in Parcul National. Era ora 9. Ne echipam, lasam masina in pacare langa Hotelul Cascada, luam bilet de intrare in Parcul National Ceahlau si pornim entuziasti pe traseu.

Entuziasm, incantare, liniste, epuizare, regrete(uneori), multumire si mandrie. Acestea sunt simtamintele care ne incearca aproape la fiecare tura pe munte si care rezista mult timp dupa ce ne intoarcem de pe munte. Cele pozitive! Sentimentele negative dispar odata cu febra musculara, in maxim o saptamana de la intoarcere.

Intram in padure si incepem urcarea in linistea diminetii si a padurii. Oare ce melodie poate rasuna mai frumos ca aceast sunet lin? „Si-i liniste, o liniste sfantă, care face sa te crezi pe alt taram. Miresme dulci plutesc în aerul răcoros al dimineţii”-Alexandru Vlahuta. La inceput solul este arid fara viata, plin cu radacinile brazilor iesite la suprafata (dar util pentru ca ne ajuta sa nu alunecam) si cu un covor subtire de muschi verzi pe langa carare, dar mai sus padurea prinde viata si mici flori multicolore invelite in frunze verzi, ne rasfata vederea.

Trecem prin padurea deasa, pe alocuri iesim in mici poenite, pe un traseu destul de abrupt si in aproxim o ora ajungem la cabana Fantanele aflata la altitudinea de 1220 m.

Ne oprim cate putin sa ne tragem sufletul (nu a fost usoara urcarea deloc, doar am urcat aproape 400 m diferenta de nivel) dar si sa cuprindem cu privirea deschiderile către statiunea Durau şi Munţii Bistritei sau (in partea opusa) catre Varful Toaca şi Stanca Panaghiei.

Nu zabovim prea mult la Cabana Fantanele pentru ca stim ca mai avem drum lung. Urcam pe poteca, uneori prin padure, alteori prin poenite si iesim la o saua numita „La Morminte” care poate fi un loc de popas pentru drumetii insetati de frumos. Urcam pe panta abrupta dar ne oprim des sa ne tragem sufletul dar si sa admiram panorama Muntilor Stanisoarei care se oglindesc in apele imensului lac Izvorul Muntelui.

Dupa putin timp ajungem la zona despre care citim ca s-ar numi Curmătura Piatra Lata unde ne oprim sa facem cateva fotografii cu  Caciula Dorobantului si stanca  Piatra cu Bani, inaltă de aproximativ 30 m. Lasam caciula pe capul muntelui si pornim mai departe.

Mai continuam urcarea, ba prin padure, ba prin jnepenis si in curand iesim la poienite scaldate de soare care ne ofera privelisti asupra numeroaselor pietre sculptate de natura care rasar din brazi sau snepenis. Frumoasa expozitia si prezentarea exponatelor ( Dochia, Panagia, Claile lui Miron, Căciula Dorobanţului, Masa Ciobanului) este minunata. Natura nu are nevoie de specialisti in decor sau Feng shui .

Stanca Panaghia , inalta de 70 m, se inalta golasa in fata noastra. Are si o legenda care zice ca, in trecut, ar fi fost o fata frumoasa transformata, acum, in piatra. Dar chiar si o stanca de piatra poate sa prinda viata atunci cand se joaca cu ochii si sufletul nostru, mangaindu-le.

Lasam statia meteorologica Ceahlau Toaca, in stanga noastra si noi o luam in sus, in dreapta, spre varful Toaca. Ne oprim din cand in cand si privim inapoi.

Urcarea este abrupta dar suntem motivati sa ajungem pe varf. Am citit ca din anul 2018 s-au instalat niste scari care poate mai indulcesc greutatea suisului. Speram sa incercam si noi aceste trepte in anii urmatori. Nu-mi dau seama daca au stirbit frumusetea naturala a locului sau daca sunt intr-adevar de ajutor pentru drumetii obositi.

UPDATE: Intr-adevar am gasit si am urcat si noi pe aceste scari in 2020.

Varful Toaca, de 1904 m, este al doilea varf din Ceahlau (dupa Vf Ocolisul Mare de 1907 m) si are forma de piramida. Nu este prea fotogenic, varful in sine, pentru ca aici este o statie de supraveghere a Radioactivităţii Mediului si este infasurat in tevi, sarme, cabluri nu prea apropiate de Natura pentru care am venit.

Dar citim despre utilitatea acestei statii, aici a fost depistat si anuntat, inaintea tuturor, accidentul de la Cernobal si din acest motiv, trecem cu vederea imaginea nepitoreasca. Mai ales ca, peisajele vazute de aici, in zare, sunt souvenirurile noastre cu care ne intoarcem acasa si care ne da putere sa continuam drumetia noastra lunga

Am zabovit vreo 10 minute pe varf, apoi am inceput coborarea, atenti la picioare dar cu ochii deschisi spre intinderea fermecata de verde infinit, intrerupt de stancile albe in diferite forme. In cateva minute, intram pe cararuie, prin jnepenis, iar dupa alte aproximativ 30 minute ajungem la Cabana Dochia (1.750m) .

Noi nu ne oprim la Cabana Dochia pentru ca ne grabim sa mai prindem putin din liturghia oficiata de Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, dat fiind faptul ca era chiar hramul manastirii Schimbarea la fata, de 6 august.

Manastirea din inima muntilor Ceahlau s-a constrit doar in anii 1991-1993 dar pe acest taram sacru au existat calugari si asceti care s-au retras la rugaciune in aceste locuri binecuvantate din cele mai vechi timpuri.

Ne aplecam putin inima impovarata, la manastire si pornim mai departe, in coborare, spre Cascada Duruitoarea pe traseul marcat cu Cruce Rosie.

Traseul este unul greu, coborarea este abrupta si pe alocuri sunt aranjate unele scari din lemn sau piatra si balustrade de lemn, serios deteriorate. Citesc ca aceasta portiune de traseu este de cativa ani inchisa. In mai putin de 2 ore ne apropiem de un loc de unde se aude galagie mare (facuta de zeci de turisti ajunsi aici) dar si sunetul melodios al apei „freamătul sălbatecelor ape” .

Cascada are 25 m inaltime si este formata din două trepte despărtite de un prag sapat în stanca. Alexandru Vlahuta a scris mult mai frumos despre aceasta minunatie a Ceahlaului: „Din stânga se răpede pe crăpătura unui zid de piatră un izvoraş, lungă şuviţă de argint, ce cade făcându-se pulbere la picioarele noastre. Dar de unde vine atâta vuiet?… Ne întoarcem privirile la dreapta şi rămânem uimiţi. O pânză lată de apă, albă ca laptele, desfăşurându-se ca de pe un sul, s-aruncă de la o înălţime ameţitoare într-o copcă de piatră, care-o prinde la vreo zece metri mai sus de albie, ş-apoi o toarnă în jos, răsfirând-o ca o coadă de păun, peste pieptul rotund al unei stânci.”

Noi am stat cateva minute in fata ei (si in 2013, si in 2016) ne-am bucurat de frumusetea simpla, si adanca, si am plecat mai departe prin padurea fermecata.

La ora 17 am ajuns la masina, ne-am echipat si am plecat spre casa. Eram bucurosi ca am reusit sa facem unul dintre cele mai frumoase trasee din Carpati Nostri, traseu deloc usor, dar foarte spectaculos. O pauza la schitul Durau cu „toaca care răsună limpede în pacea cuprinsului” si ” soarele care scapătă spre asfinţit” face ca frumusetea zilei de azi, sa fie deplina.

Pe drum ne-am mai oprit putin langa Lacul Izvorul Muntelui pentru o fotografie.

Facebook Comments

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.