Muntii Rarau: circuit in jurul Pietrelor Doamnei


Informatii pe scurt:

Obiectiv: Pietrele Doamnei (1.651 m)

Punct de plecare: Hotel Alpin Rarau

Diferenta de nivel: aprox 200 m

Dificultate: usoara cu exceptia unei portiuni expuse si abrupte care urca la punctul de belvedere dar cu ajutorul unor lanturi montate poate fi parcurs de oricine, cu atentie

Timp: 2 ore (cu pauza de 30 minute)

Traseu: Circuit în jurul Pietrelor Doamnei + urcare la Platoul Belvedere

Marcaj: cruce albastra

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este cruce-albastra.jpg

Data: 3 iunie 2017

_______________________________________________________________________

Imaginea pietrelor albe si uriase aruncate in mijlocul padurii de brazi apare in multe fotografii reprezentative asociate muntilor Carpati si Romaniei. Fotografiile acestea si cuvintele lui Geo Bogza (de mai jos) au facut sa ne dorim sa ajungem si noi aproape de ele, sa transformam un simplu tablou vizual in emotie, vibratie, traire frumoasa care sa impodobeasca viata noastra si in viitor.

In alte locuri pot fi munti mult mai mari sau fluvii mai puternice, marea sau oceanul; aici Raraul reprezinta dimensiunea fundamentală a lumii, latura cosmica a vietii si a istoriei. Plin de fosnete și de murmure de tot felul, de țipete de păsări și sălbăticiuni, se înalță de pe fundul luncii spre cer, ca un enorm telescop în oglinzile căruia alunecă timpul și infinitul. Cu el începe, acolo în partea de miazănoapte a țării, realitatea sufletească din care a izvorât înduioșătoarea potrivire de cuvinte: Pe un picior de plai, pe-o gură de rai…” Geo Bogza

Dupa un tur prin frumosul oras Iasi si pe la manastirile din Bucovina, iata-ne in fata Hotelului Rarau (unde am lasat masina) dornici, deci, sa mai cunoastem un pic din expozitia asta a Naturii, in care omul nu are nici un merit. Si totusi atat de artistica.

Citim indicatorul afisat si ne hotaram sa urmam traseul propus intitulat Povestea Muntelui.

Indicatorul plasat la intrarea pe traseul marcat cu cruce albastra numit: Povestea muntelui

Pornim pe traseu si dupa cateva minute intram intr-o padure. Minunate sunt, Doamne, padurile de brazi!

Dupa vreo 10 minute de mers prin padure iesim din umbra deasa si peisajul se schimba. Avem in fata un ocean de stanca alba care combinata cu puii de brazi sau pini care se incapataneaza sa iasa din piatra seaca ne da noua, privitorilor, o imagine magica. Nu reuseste stancaria sa omoare viata!! O lectie si pentru noi, sa nu ne lasam cand ne este greu, Tot trebuie sa biruim, candva, piatra aspra si nerodnica din viata noastra! Cat de frumosi sunt muntii nostri! Si cat de unici!

Continuam urcusul printre stanci si grohois facand pauze dese cat sa ne tragem sufletul dar si sa admiram peisajul frumos de pe langa noi si cel care se vede in zare.

Traseul nu este greu in ciuda urcarii si a pietrelor dure si neprietenoase. Dupa vreo 30-35 minute (de la plecarea de la hotel) urmeaza o portiune mai dificila. Acum trebuie sa urcam (aproape orizintal) o stanca, dar pasajul este echipat cu lanturi, asa ca, cu atentie am ajuns pe varf, fara probleme.

Asadar in aproximativ 40 de minute am ajuns la destinatia noastra, un punct de belvedere care ne-a oferit imagini nemuritoare pe care greu le gasesti in alta parte (chiar din tari indepartate). Oare ce cadou material ar putea fi platit cu aceste imagini?

Am stat cateva minute in acest punct inalt si nu ne mai saturam sa incarcam imaginile spectaculoase, in orice parte ne-am uita (spre Pietrele Doamnei, spre horelul Rarau, spre TransRaru, spre stancaria care se revara sub noi continuata cu padurea deasa si verde de brazi) pe cardul aparatului dar si in adancul sufletului.

Apoi am coborat de pe stanca de belvedere sprijinindu-ne pe lanturi (aceleasi) iar dupa ce am ajuns la punctul de intersectie am continuat in directie opusa celei pe care am venit (spre stanga), tot pe marcajul cu cruce albastra. Dupa un trasu in coborare, in general prin padure si printre flori frumoase, ajungem la masina, ne echipam si pornim spre casa.

Acesta a fost trasul nostru prin Muntii Raraului, precum de scurt (mai putin de 2 ore), pe-atat de frumos. Am gasit aici o comoara, alta decat cea ascunsa
de familia lui Petru Rares, in 1541.

Legenda: în vremurile tulburi ale istoriei, în 1541, în timpul celei de-a doua domnii a lui Petru Rareș, acesta a găsit în munții Rarău un loc pentru a-și pune la adăpost familia și o parte din avere. Urmăriți de hoardele de tătari, doamna Elena și fiul Ștefăniță s-au refugiat într-o peșteră unde au început să se roage, iar la un moment dat au auzit un zgomot puternic. Legenda spune că stânci mari s-au desprins și au căzut peste locul unde se află averea domnitorului, îngropându-i pe atacatori. Doamna Elena ar fi afirmat ”Aceasta este plata pentru salvarea noastră” și, de atunci, stâncile au primit denumirea de „Pietrele Doamnei”, iar comoara stă și acum ascunsă de stâncile uriașe.

Ne intoarcem acasa ducand cu noi „lumina unei stele polare” care speram sa ne lumineze mult timp de-acum incolo.

De când aceste pământuri au un chip și un nume, Rarăul ia parte la viața lor și ca o inimă puternică şi ca o frunte în jurul căreia bat marile aripi ale fanteziei. În pădurile lui oamenii pătrund ca într-un templu, spre pășunile lui își mână turmele, calcarul de la poale i-l prefac în var, dar acela din piscuri strălucește în viața lor ca lumina unei stele polare.„Geo Bogza

Despre traseul nostru pe TransRarau am scris aici:

https://peisajelecalatorului.com/2020/01/20/tura-pe-motocicleta-transrarau-obiective-turistice/

 

Facebook Comments

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.