Obiectiv: Cheile Turzii

• rezervatie naturala de interes national din 1938
• inclusa pe listele U.N.E.S.C.O printre cele mai importante monumente ale naturii din lume.

TRASEU- Drumetie

 -traseul crestelor deasupra raului Hasdate

DIFICULTATE: medie

TIMP: 4 ore

Diferenta de nivel: 720 m (cumulate); Distanta: 7 Km

––––––––––––––––––––––––––

Accesul cu masina in Cheile Turzii se face prin satul Cheia urmarind indicatoarele spre rezervatie. Aici este amenajata o parcare in care am lasat masina  si la ora 12 am pornit pe traseu. De la cabana facem cativa pasi prin defileu si inainte de casuta unde se vand bilete de intrare in rezervatie, o cotim la stanga prin padurea verde.

Versantul drept ( de la aval spre amonte)

Drumul serpuieste prin codru des si este destul de abrupt dar ne bucuram de aripile copacilor care se intind peste noi si ne feresc de soarele care,  desi este septembrie, este destul de dogoritor. 

La ora 12,25 ajungem la Urcusul Domol dupa care urcam, nu chiar asa domol, spre  Stancaria Borza la care ajungem la ora 12,40.

Am gasit stancaria inconjurata de arbusti josi si tufe care ne-au permis sa admiram departarile dupa care am continuat cararea calauziti de marcajul cu cerc rosu, varuit ba pe vreo piatra ba pe vreun indicator.

Mai inaintam putin si ajungem la un punct de belvedere de unde putem cuprinde cu privirea ambii versanti a crestelor si in mijlocul lor, raul Hasdate care dupa ce a facut isprava de a taia muntele in doua, se departeaza de el.

De-aici, mergem o perioada lunga doar pe creasta admirand turnurile iesite din cele doua bucati calcaroase de munte. Cate-un arbust inverzit si inflorit dau culoare peisajului si ne bucura privirea. Un  vultur care a zburat de pe un pisc de langa noi ne-a facut sa ne gandim, pentru un moment, la libertatea care o simtim aici, singuri in mijlocul naturii, sus pe crestele inalte, la peticul de cer albastru la care tot nazuim acasa dar acum simtim ca este numai al nostru si il atingem cu mana.

La ora 13,20 am ajuns in zona numita La Bliduri de unde am am mai admirat putin inaltimile crestei si dupa cateva minute am inceput sa decolam spre defileu.

Trecem din nou printr-o padure deasa si admiram cateva branduse de toamna iesite in umbra. Stim ca in zona aceasta exista un izvor numit Fantana lui Chiper care ne-a omorat setea data trecuta cand am mai fost pe-aici dar acum  ori nu l-am gasit, ori era secat. Nu este usoara nici coborarea piezisa prin padure!

La ora 13, 50 am ajuns langa paraias. Un firicel de apa care a reusit sa faca minuni cu muntele prin mijlocul caruia a trecut. Mai avale de el, un satuc se iveste  la orizont ca semn ca oamenilor le-a priit, din cele mai vechi timpuri, rodnicia adusa de apa,  clima de aici si bogatia pamantului. E-adevarat ca raul Hasdate a fost si dusman in cateva randuri cand apele lui involburate au luat cu el poduri, case si chiar vieti omenesti (inundatiile istorice din 1940,1975).

Ne-am mai dus vreo 300 m spre sat pana la podul care sa ne permita sa trecem  pe partea cealalta a apei.

Versantul stang ( de la aval spre amonte)

La ora 14 am inceput urcarea pe versantul stang. o urcare deloc usoara care a necesitat pauze dese sa ne tragem sufletul dar si sa admiram departarile: raul care merge departe spre depresiunea Hasdatelor transformand relieful in unul bland aproape de campie,  versantul opus care este maret, impadurit si frumos, de pe care tocmai am coborat…

Urcam coasta Plesului printre  bolovani si palcuri de iarba.

Odata ajunsi sus pe creasta am avut parte din nou de un spectacol frumos; nori si munti, turnuri si colti de o frumusete rara care rasar de-o parte si de alta a paraului Hasdate. Le-am admirat in voie de sus inaintand pe marcajul .

Aruncam privirea pe versantul opus pe unde am trecut acum vreo 2 ore cu Turnul de Jos, Obeliscurile, Peretele Vulturilor cu o peşteră la bază si alte turnuri ai turnulete care de-aici par si mai frumoase.

Admiram si pe versantul stang formatiunile detasate de creasta pe care pasim (Hornul Vulturilor, Turnul lui Bors, Peretele Alghinelor, Peretele Cald, etc) intre care exista prapastii uriase. Peretii cheilor ascund in interiorul lor  22 de pesteri, 17 pe versantul din stanga si 5 pe cel din dreapta.

Pe cat de lejer este traseul pe aceasta portiune pe atat este de impresionant. Pe de o parte ne bucuram de linistitoarea priveliste data de cei doi versanti cu turnurile lor si pe de alta parte ne infioram la haurile adanci din stanga noastra ce se lasa pana jos, in chei. 

Cu capul la inaltimi si cu picioarele impleticite in stanca calcaroasa si iarba mai adulmecam inca o data frumustea naturii de-aici din Dealul Sandului.

In curand traseul nostru intra in padurea Vapii si coboara foarte abrupt jos, in chei. Nu a fost usoara nici aceasta ultima coborare!

La ora 16 am ajuns la masina si am pornit spre casa, Ne-am oprit sa mai facem o fotografie. Privind in spate muntele despicat in doua, ne-am dat seama ca desi traseul nu a fost foarte solicitant sau foarte lung totusi noi astazi am urcat si am coborat de doua ori crestele inalte care de-aici de jos par sa atinga cerul. Noi si vulturii!

Circuitul crestelor din Cheilor Turzii este un traseu deosebit care ne-a dat sansa sa petrecem 4 ore in mijlocul acestui monument al naturii, sa ne bucuram de privelisti inedite asupra orizontului care ni se dezvaluie in fata ochilor, sa vedem  forme de relief unice sculptate de apa si vant de mii de ani incoace dar si sa ne tulburam frumos de prapastiile uriase de sub noi. 

Sursa:http://rezervatiacheileturzii.ro