Manastirea Rohia si alte obiective turistice din Tara Lapusului


Obiective turistice in Tara Lapusului

  • Manastirea Sfanta Ana Rohia,
  • Biserica de lemn Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril din Rogoz-UNESCO,
  • Rezervatia Defileul Lapusului,
  • Rezervatia Cheile Babei ,
  • Biserica din Groape (monument istoric)

Data: 21-22 ianuarie 2012 si 4 noiembrie 2018

________________________________________________________________________

Maramuresul este o zona turistica presarata cu frumuseti recunoscute de toti cei care i-au batut drumurile. Nici Tara Lapusului, un tinut mai mic din Maramures inconjurat de munti si strabatut de raul Lapus, nu se dezminte de aceasta descriere.

Am ajuns aici prima oara  in ianuarie 2012, zi de iarna adevarata dar si in 4 noiembrie 2018, o toamna cu temperatura de peste 20 grade. Indiferent de temperatura de afara noi am gasit aici un taram de poveste. Drumetii pe varfurile muntiilor din jur, plimbari cu biciclete, cunoasterea traditiilor si a gastronomiei locului sunt probabil activitati importante pentru cine trece poarta acestui tinut si pe care ne dorim sa le experimentam candva. Noi in timpul scurt petrecut aici (in 2012 si 2018) am gustat putin de frumusetea simpla a locului, am auzit strigatul lemnului care din anii 1600 isi cheama sub acoperis lapusenii sa-i ocroteasca de dusmani (care nu au fost putini) la Biserica din Rogoz  si am trait cele mai intense sentimente de spiritualitate la Manastirea Rohia.

1. Manastirea Sfanta Ana – Rohia

„Ma sfiesc sa vorbesc despre acest loc, care ma copleseste. Aici mi-am gasit eu ceea ce cautam de-o viata intreaga. Aici simt ca este capatul drumului meu. Aici, la Rohia, alaturi de acesti frati și monahi am invatat sa gandesc altfel decat gandesc oamenii obisnuiti.” Aceste cuvinte scrise de Nicolae Steinhardt in Jurnalul Fericirii ne-au facut sa cautam Manastirea Rohia si sa calcam pe aceste pamanturi din Tara Lapusului si  in 2012 si in 2018. 

Poarta din sat este amplasata imediat ce o cotesti de pe drumul national din localitatea Rohia, pe Dealul viei. pe un drum launtric care urca printre stejari si fagi, poarta care simbolizeaza parca despartitura dintre cele lumesti si cele ale sufletului. Intr-adevar drumul iese de pe drumul principal si se adanceste in padure si odata cu el si sufletul nostru impovarat  care spera sa-si gaseasca aici linistea interioara.

Incercam sa lasam dincolo de poarta, toate nevoile noastre grele din viata de zi cu zi si urcam pe un drum sinuos catre manastire prin padurea alba (in 2012) (si aramie, in 2018), Nu reusim sa ne eliberam de griji, eram ingrijorati, nu stiam daca putem ajunge pe drumul alunecos si plin de zapada pana sus, daca gasim cazare la manastire si cate si mai cate.

Dupa vreo 2 Km ajungem la poarta din lemn sculptata situata la intrare in incinta manastirii. Mai jos atasez o fotografie din 2018. In 2012 era deja pe inserat cand am ajuns aici si nu ne-am oprit pentru fotografii.

Ajungem cu bine la manastire, asistam la slujba de vecernie din subsolul manastirii si cu ajutorul calugarilor de aici primim cazare in „Casa cu Paraclis”. Noaptea am petrecut-o in aceasta cladire citind despre istoria acestei manastiri si despre oamenii care au trait aici si i-au sporit valoarea morala. Pe fatada paraclisului se afla o frumoasa icoana a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în brate executata in mozaic

De-aici de la fereastra odaii in care am fost cazati am admirat dimineata printre fulgii mari ca mieluseii atat falnica biserica cat si altarul de vara unde se oficiaza slujbele religioase atunci cand timpul este calduros. Altarul de vara a fost  construit in anii 1980 in acelasi stil, maramuresean, cu turle inalte si a fost pictat in anul 1995. Prima constructie a manastirii Rohia a fost ridicata de preotul Nicolae Gherman din satul Rohia care dupa moartea fiicei sale Anuta de numai 10 anisori a ridicat manastirea la indicatiile copilei care ii aparea in vis si care i-a indicat locul (pe Dealul Viilor) unde sa cladeasca  manastirea in cinstea Maicii Domnului. Manastirea a fost ridicata in anii 1923-1927.
Biserica actuala „Sfanta Ana” a fost construita incepand cu anul 1996 pe acelasi loc unde era biserica veche. Elementele definitorii ale noii constructii sunt o imbinare a caracteristicilor preluate de la  biserici din toate cele trei provincii romanesti. Biserica este în forma de cruce, cu pridvor brancovenesc (la fel ca bisericile din Tara Romaneasca), cu un singur turn cupolă cu elemente moldovenesti si un turn inalt de 48 m ca mai toate bisericele din Maramures.
Mergem mai sus pe dealul din curtea manastirii si ne oprim la „Casa Poetului o cladire alba unde se afla Chilia parintelui Nicolae Steinhardt si care astazi este un mic muzeu in care se pastreaza lucrurile personale ale lui Nicolae Steinhardt inclusiv manuscrise, carti, icoane, tablouri. Ne-am gandit pentru cateva minute la viata grea traita de poet in temnitele grele de la Jilava, la demnitatea care nu l-a parasit niciodata, la refugiul gasit de acesta in ortodoxie si am facut o comparatie cu noi, De ce noi suntem descurajati de multe ori pe „drumul crucii” noastre? De ce noi nu ne adapostim atunci cand ploua sub umbrela atat de acoperitoare a credintei ?

Mai urcam putin si ajungem la Coltul Maramuresean alcatuit dintr-o biserica si o casa, ambele din lemn, construite in anul 2001 pentru a spori autenticitatea locului.

De-aci din varful dealulului admiram inca o data Manastirea si  Casa cu paraclis in departare si Casa Alba  o cladire cu mansarda unde se afla chiliile calugariilor. In 2012 casa era acoperita de turturi e gheata, in 2018 era incarcata cu flori frumoase.

Ne-am ridicat putin de la pamant la liturghiile inaltatoare de aici , ne-am rugat la Icoana Maicii Domnului pictata de un calugar de la Muntele Athos si care a supravietuit unui incendiu si am admirat inca o data frumusetea locului imbracat in straie aramii de toamna dar si in rochie alba de zapada. Am plecat cu adanca recunostinta pentru oamenii care au trait aici (Nicolae Gherman, Nicolae Steinhardt sau Justin Chira) si care ne transmit un puternic exemplu de daruire, demnitate si credinta.

2. Biserica de lemn „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril” din Rogoz

Bisericile de lemn din Budesti Josani, Desesti, Barsana, Poienile Izei, Leud Deal Surdesti si Plopis alaturi de  biserica Sf. Arhangheli din Rogoz sunt Patrimoniu Mondial UNSESCO.

Impreuna, aceste 8 biserici de lemn reprezintă un ansamblu de minunatii culturale si representative pentru aceasta zona, facute in vechime de mesterii populari. Bisericile sunt inguste, cu turle suple si inalte in partea din fata a cladirii infrumusetate cu multe detalii deosebite.

In ianuarie 2012 am pornit sa cunoastem una din aceste biserici de UNESCO, singura aflata in tara Lapusului si chiar ne-a impresionat.

Forma exterioara respecta intru totul caracteristicele celor 8 biserici amintite, turla atinge cerul, strasina este larga. detalii artistice deosebite.

Ne-a impresionat vechimea ei, construita in anul 1663 dupa invazia tatara din 1661, „de cand au fostu robie în ardealu” (scrie la intrarea in biserica).

Ne gandim la trainicia lemnului din care a fost construita dar si la detaliile de imbinare a lemnului, sculpturile au fost efectuate cu migala, fiecare reprezentand un simbol de transmis obstii satului, de-atunci si de-acum. de exemplu, franghia rasucita sculptata in relief  reprezinta o reprezentare a pomului vietii si face legatura intre cer și pamant. Capetele de grinzi ce sustin acoperisul sunt sculptate în forma de cai si sunt considerati în sat carausi ai soarelui pe bolta cereasca (cei din partea de sud a bisericii) iar cei de pe partea de nord sunt considerati carausi ai soarelui pe timp de noapte, in imparatia mortilor.

Dar mai ales ne  gandim la credinta puternica a locuitorilor de aici din toate timpurile care au vazut in biserica un adapost pentru sufletului lor impovarat.

3. Satele din tara Lapusului

Pe drumul nostru spre manastirea Rohia  am admirat portile din lemn sau  casele vechi traditionale (dincolo de multe vile facute  recent) care ne-au amintit de  arhitectura noastra simpla si frumoasa. Casele cu tarnat sustinute de stalpi din stejar si spoite cu albastru ne-au bucurat si ne-au dus cu gandul la trairile familiilor numeroase ce locuiau cu bucurie in ele, chiar daca erau mici, la copii care umpleau cu rasetele lor, prispa casei .Portile de lemn din Maramures sunt semete si incacate cu multe  detalii artistice si simbolice. Le-am intalnit si aici in tara Lapusului, la intrarea in curtile oamenilor, in biserici, in judet sau in unele localitati.

Capitele de fan, unele mai inguste si mai inalte, altele mai dodoloate dau un farmec deosebit locului si ne arata ca inca mai sunt tarani preocupati de cresterea animalelor, ocupatie veche de cand ii lumea pe aceste meleaguri.

 

. Rezervatia Defileul Lapusului si Cheile Babei

Cheile Lapusului sunt situate intre localitatile Razoare și Remetea Chioarului. Se întinde pe o lungime de 36 km, din care 25 km între Groape si Impreunaturi este rezervatie naturala.

Am pornit si noi sa cunoastem acest defileu dar nu am ajuns decat pana in satul Groape (pana acolo am reusit sa mergem cu masina). Dar si cei 10 km parcursi printre pereti de stanca, frunze ingalbenite si macesi rosii au fost pentru noi un spectacol de poezie.

Ne oprim la intrarea in satul Groape si admiram privelistea care se revarsa in vale. La intrarea in sat  oamenii si-au marcat credinta lor puternica printr-o troita pentru a  aminti tuturor nevoia de ajutor la tot pasul.

Zona asta este intesata de biserici, monumente istorice cu vechime de peste 100 ani. Si biserica din Groape „Sfintii Apostoli” este un astfel de exemplu construita in anul 1830. Din pacate sindrila a fost inlocuita cu tabla,  lemnul a fost tencuit cu ciment dar locuitorii celor 16 case risipite printre livezi de pruni si capite cu fan ii acorda aceasi importanta fundamentala. Este doctorul lor de suflet.

Din pacate drumul nostru se opreste aici. Ne dorim candva sa continuam pana la sfarsitul defileului, la Impreunaturi.  (La mijlocul cerului/Cale nu-i, carare nu-i,/Da, ca de-o fo’ candva carare,/Ea s-o prefacut în vale.”-Grigore Lese)

Cheile Babei este o alta bijuterie valoroasa a Tarii Lapusului situata in sud-vestul judetului incepand din satul Baba, avand  inaltimea maxima  de 600 m. Am citit ca ele ca  sunt rezervatie naturala si ascund pesteri si formatiuni geologice deosebite completate de vegetatie frumoasa. Noi le-am vazut doar in trecere pe drumul (DJ 109 F) .

Acestea sunt locurile si lucrurile mai deosebite pe care le-am vazut noi in tara Lapusului. Emotiile  nu se vad in fotografii si probabil nici in cuvintele sarace presarate de mine in acest articol. Doua anotimpuri si un tinut minunat!

 Util  

Cazare: In tara Lapusului sunt multe pensiuni pentru dorintele/posibilitatile fiecaruia si  BOOKING  ne da sansa de a rezerva/compara in mod civilizat. Pentru rezervari : aici BOOKING 

Facebook Comments

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.