Destinatie: Creasta nordica Piatra Craiului (de pe Varful La Om pe Varful Ascutit)

Punct de plecare:  Plaiul Foii

Dificultate: medie/grea

Traseu : Prima zi:

Cabana Plaiul Foii  – Refugiul Spirlea (1 1/2 h), Refugiul Spirlea – La Zaplaz (1/2h)

 La Zaplaz- Saua Grindului – Vf La Om (2238 m)- (2h)

 Vf La Om -Vf. Ascutit (2150 m )- (3 1/2 h)

   Vf. Ascutit – Cabana Curmatura (1470m) – (1 1/2 h)

A doua zi : 

  Cabana Curmatura – Saua Padinii- Refugiu Diana

  Refugiu Diana – Plaiul Foii 5 ore

____________________________________________________________________

Mergand  mult pe munte, am tot auzit turisti si “oameni de munte” spunand ca muntii Piatra Craiului ar fi cei mai frumosi munti din tara noastra . Am tot stat si m-am gandit. „Cum pot sa fie cei mai frumosi? Sunt niste munti mici si ca altitudine  (Vf La Om cu altitudinea de 2238 m fata de  Vf Moldoveanu de 2544 m si inca 7 varfuri peste 2500 m) si ca suprafata (106 km patrati fata de 1558 km patrati.)! Cum pot fi mai frumosi decat Fagarasii mei dragi?” Dar daca nu vezi, nu ai de unde sa stii! Nu? De multe ori in viata  nu vrem sa incercam lucruri noi, ne ambalam in niste prejudecati si credem ca sunt legi. Dar pentru a putea pune o sentinta este necesar sa experimentam si sa evaluam noi insine lucrurile pentru ca abia atunci vom putea da verdictul. Deci, hai sa vedem!

Ne-am hotarat (eu cu cativa prieteni ) sa strabatem creasta nordica a masivului Piatra Craiului. Ne-am documentat cu cateva saptamani, inainte. Nu vroiam sa ratam nici „la lanturi” si vroiam sa ajungem si pe cel mai inalt varf din acest masiv (vf. La Om ).

Si iata, vineri seara am plecat spre Zarnesti. Aceasta este o localitate undeva langa Brasov, cu o populatie in jur de 21.000 de locuitori, din care trebuia sa mergem spre Plaiul Foii. Da, la populatia Zarnestiului m-am uitat pe wikipedia. De unde era sa stiu? Dar vroiam sa va faceti o idee despre cat de mare este acest orasel.  Am ajuns la Zarnesti si am „cotit” spre Plaiul Foii. Acest drum este unul pietruit, dar foarte bun. Am ocolit efectiv masivul Piatra Craiului.

Am ajuns la Plaiul Foii. Aici, de fapt,  sunt cateva cabane , pensiuni si restaurante adunate in acelasi loc, care au un nume si care constituie o poarta principala de acces catre maretul „crai”. Am parcat masinile undeva langa o pensiune si ne-am instalat corturile. Am fi campat intr-un loc mai retras. Dar ursul? Ne era putin teama  sa nu ne „deranjeze” noaptea. Da,  ne era foarte frica. In aceea noapte am dormit cu doua temeri destul de mari. Una era frica de urs si a doua frica de traseu. Chiar aveam putina frica de ce va urma.

A doua zi dimineata ne-am trezit cu noaptea in cap, am strans corturile si eram gata de drum. Ba nu, am fi vrut sa bem o cafea! Dupa vreo jumate de ora in care am cautat zadarnic un loc de unde sa ne cumparam o cafea, ne-am lasat pagubasi. Restaurantul se  deschidea doar peste vreo 2 ore. O, o peste 2 ore speram sa fim departe!

Am plecat pe traseu. O urcare linistita prin padure catre refugiu Spirlea, Aceasta urcare nu ne-a pricinuit vreo problema si toti eram fericiti si voiosi. Inainte de refugiu a fost o urcare zdravana dar in cateva minute am terminat cu ea.  Am stat la acest refugiu cateva minute bune, ne-am tras sufletul ne-am pregatit phsihic si am pornit mai departe. Din cate am citit, urmeaza cea mai grea portiune.

De la refugiu Spirlea am ajuns La Zaplaz, o portiune cu sculpturi in marmura alba printre care noi ne strecuram ca intr-un labirint. Admiram pe de o parte minunile care ne-au iesit in cale si pe de alta parte suntem atenti la trseul dificil care incepe de-aici.

Imediat dupa urcatul printre inele, au urmat „Lanturile” care ne-au scos aproape in creasta.

„La lanturi” este considerat unul dintre cele mai grele trasee montane. Intr-adevar este  periculos, dar cu multa atentie si fara graba nu prea poti pati ceva. Sunt cateva lanturi de care trebuie sa te ajuti la urcare, in unele parti urcarea este foarte abrupta, in altele aproape lina. Cu atentie am trecut si de aceste lanturi si am iesit in creasta si imediat am pasit pe Vf La Om. Acolo vantul rece ne potolea caldura acumulata de noi la urcare. Ne-am imbracat putin mai bine si am mai facut o pauza. Pe munte, pauzele sunt acele intreruperi din urcusul sau coborasul potecii care iti permit sa privesti in zare, sa te minunezi  de frumusetile neasemuite care se astern oriunde te-ai uita. Creste albe, zimtate precum un fierastrau se intrepatrund cu norii jucausi si ne bucura.

Vf La Om are altitudinea de 2238 m si  este cel mai inalt varf din Piatra Craiului, un trofeu ravnit de muntomani.

De pe  Varful La Om, am continuat traseul pana la Varful Ascutit. Traseul acesta, de creasta, chiar m-a impresionat. Ai o priveliste deosebita in toate partile. Pentru mai bine de 3 ore am pasit cu atentie sporita, avand la picioare, in dreapta si in stanga  hauri uriase dar in priviri, frumuseti nemarginite.

De data aceasta nu am avut obiectiv atingerea doar a unui varf ci a unei creste intregi de la Varful La Om pana la Varful Ascuit.  Asa cum spune Ionel Coman: ”Escalada unei creste este cel mai nobil traseu de alpinism; în comparație cu un horn sau chiar cu un perete, aici ai impresia că plutești în vazduh, ca esti o pasare și incerci din plin fericirea de a trai.”

La varful Ascutit am mai facut din nou, o pauza. Ne-am facut fotografii, ne-am tras sufletul, am mancat ceva si am „vizitat” refugiul . Apropo de refugii , pe tot traseul am intalnic 3 refugii care aratau la fel, din fibra de sticla in forma de iglu, oarecum. Refugiile in munti sunt niste colaci de salvare pentru drumetii care sunt nevoiti sa se adaposteasca fie de o vreme periculoasa, fie de o noapte inspaimantatoare. Desigur notiunea de refugiu este diferita la noi in tara fata de Austria (de exemplu), acolo unde refugiile sunt un fel de pensiuni. La noi sunt simple si asigura doar strictul necesar. Dar, in Piatra Craiului , refugiile m-au impresionat.

De pe Varful Ascutit am inceput sa coboram de pe creasta spre cabana Curmatura. La inceput era o coborare abrupta, dificila, dar apoi a urmat un  traseu de promenada prin padure pana la cabana.

La cabana Curmatura am ajuns dupa vreo 9 ore de traseu si aici era, parca, atmosfera de sarbatoare. Mesele de langa cabana inconjurate de drumeti veseli si plini de viata, corturi in jur, totul era in miscare ca intr-un furnicar. Eram parca la un festival, in care vedeam fericirea pe chipul oamenilor. Am cautat cateva minute un om pe chipul caruia sa vad tristete. Toti erau veseli! Poate unii erau putin obositi! Nu imi venea sa cred ! Dar dupa mai multe ture pe munte mi-am dat seama ca muntele iti ofera fericire. Daca tu respecti muntele , el te rasplateste! Iti ia parca toate grijile si iti umple sufletul cu veselie. Da! Eu asta simt acolo sus!

In aceea seara am stat la povesti interminabile despre munte, despre diverse trasee iar noaptea  am dormit ca un prunc . Nu ma mai framanta nimic! Ne-am trezit de dimineata si am pornit spre Plaiul Foii. Urma un traseu usor de cateva ore , era un fel de recuperare comparat cu  traseul din prima zi. Am traversat din nou creasta, am trecut pe la refugiu Diana (si acest refugiu era la fel) iar apoi am ajuns la Plaiul Foii.  Acolo ne-am schimbat si am pornit spre casa.

In concluzie, traseul a fost foarte frumos, muntii Piatra Craiului sunt deosebiti alcatuiti din roci calcaroase care impletite cu vegetatia  din jur ne-au oferit un tablou unic dar  si sentimente deosebite. Traseul ca si distanta si diferenta de nivel nu este mai greu decat altele, dar necesita atentie sporita, atentie pe care trebuie sa o ai pe aproape tot parcursul  drumetiei. Dar privelistea si sentimentul simtit acolo te rasplatesc.

Totusi parerea mea ramane neschimbata. Muntii care mi se potrivesc cel mai bine  raman tot muntii Fagaras. Dar zilelele acestea m-au convins ca si Muntii Piatra Craiului sunt  deosebiti  Suntem diferiti, si fiecare din noi vedem lumea (si muntii) diferit.  Sa incercam sa nu ne criticam unii pe altii, sa incercam sa vedem frumusetea in orice pentru ca ea chiar exista daca vrem sa o vedem.