https://m.youtube.com/watch?v=lkxzuPmeQP8
Filmul drumetie din 2021 il gasiti in link-ul de mai sus pe YOUTUBE: Peisajele călătorului
Informatii pe scurt
Traseu 2021 (marcat cu Omulețul portocaliu): Valea Vinului – Valea Secii – Poiana cu narcise de pe Vârful Saca – Dealul Popii – Valea Vinului
Traseu 2020: Valea Vinului – Dealul Popii – Poiana cu narcise de pe Vârful Saca – Dealul Popii – Valea Vinului
Traseu 2018: Valea Vinului – Valea Secii – Poiana cu narcise de pe Vârful Saca – Dealul Popii – Valea Vinului
Durata 2018 si 2021: 5 ore si 20 minute, din care 30 minute pauza printre narcise
Durata 2020: 6 ore, din care aproape 2 ore pauza printre narcise
Diferenta de nivel 2018 si 2021: aproximativ 950 m
Diferenta de nivel:: 2020: 650 m
Grad de dificultate: mediu
Data: 05 iunie 2021, 23 mai 2020 si 13 mai 2018
Util:
Cazare (Sangeorz Bai, Valea Vinului, Rodna, alte localitiati invecinate): Clic AICI BOOKING
_______________________________________________________________________
FIlmul drumetiei din 2021 il gasiti pe YOUTUBE: Peisajele călătorului
Povestea noastra
Dupa ce anul trecut (in 14 mai 2017) am inotat in marea de narcise din Poiana Negrileasa despre care am scris aici, anul acesta ne-am gandit sa ne cataram pe un munte inalbit de aceste gingase floricele.
De data aceasta am ales Poiana cu narcise din Masivul Saca -Muntii Rodnei. Aceasta pentru ca citisem despre ea ca s-ar afla la cea mai mare altitudine, aproximativ la 1.600 de metri, si banuiam ca ne va oferi peisaje minunate si trairi intense. Banuiala s-a adeverit si drumetia noastra din 13 mai 2018 pe masivul Saca a colorat intens sufletul nostru.
Am plecat de-acasa de sambata seara, ne-am cazat in Sangeorz-Bai din dorinta de-a economisi timp ca sa putem incepe traseul a doua zi dimineata. De la Sangeorz-Bai si pana la Valea Vinului aveam de facut vreo 22 km.
Duminica, la ora 9 am lasat masina la intrarea in satul Valea Vinului si am inceput traseul spre muntele de narcise. Drumul nu era marcat dar existau indicatoare cu sageti spre poiana cu narcise, din loc in loc.
Am ales traseul prin Valea Secii si nu am regretat. Drumul nu a fost usor deloc pentru ca urcarea a fost destul de abrupta, temperata de serpentinele traseului si de frumusetea peisajului.
Drumul urca in paralel cu Valea Secii care face spectacol in jurul nostru trimitand ba cate-o cascada sa cante o opereta, ba cate-o piatra slefuita sa danseze un balet clasic. Copacii proaspat inverziti au creat acoperis deasupra noastra.
Din loc in loc, cate-un luminis ne permite sa admiram minunatele creste ale muntilor Rodnei, pe anumite portiuni, inca albe. Erau momentele in care ne trageam putin sufletul dupa urcarea sustinuta dar si in care ne simteam binecuvantati ca avem parte de aer curat si peisaje fara masura de frumoase.
La ora 11.30 dupa 2 ore de serpuit alaturi de Valea Secii, iesim in poiana care ne ofera o larga priveliste. Aveam in fata un munte de narcise!
Odata iesiti din padure, am crezut ca am scapat de urcus. Dar nu a fost asa! Muntele din fata noastra a fost foarte greu de escaladat dar covorul de flori pe care paseam cu grija a estompat aceasta lupta. Daca pe drumeagul de langa Valea Secii eram umbriti de pomii desi, acum, in poiana, norii gri isi faceau aparitia deasupra noastra.
Intr-adevar, sunt milioane de narcise pe-aici intinse pe vreo 5 hectare, nu degeaba a primit in anul 2000, statul de rezervaţie In aer e un miros puternic de narcise si noi incercam sa il adulmecam cat mai adanc in suflet. In incercarea noastra de a pastra cat mai mult mirosul, emotiile nu mai conteneam sa facem fotografii desi stiam ca ele nu vor reda niciodata ceea ce am simtit atunci si acolo.
Asa cum am scris mai sus, fotografiile sunt prea anemice sa redea adevarata frumusete a ceea ce am vazut si simtit. Si totusi, insist! Tot au ele putina putere!
Ajunsi sus pe coama muntelui nici nu stiam incotro sa ne uitam, in jos spre gingasele narcise sau in sus, spre semetii munti. Amandoi au maretia lor. Peisajele frumoase ne-au insotit pe tot drumul, dar aici, impletitura narciselor cu crestele muntilor Rodnei a creat un croset minune. O minune de care noi aveam parte!
La ora 12,10 amenintati de nori am pornit pe Dealul Popii, inapoi spre Valea Vinului, pe alt traseu.
Inainte sa ajungem la stana Saca o ploaie marunta a piperat drumetia noastra. Pentru ca. intamplarile neprevazute apar mereu in calatoriile noastre. Cate-o data, ele lasa un gust amar in aminirile cu care ne intoarcem acasa. De data aceasta, putinii picuri de ploaie care ne-au udat pelerinile imprumutate de la doi oameni de munte deosebiti cu care ne-am imprietenit printre narcise, doar le-au condimentat.
Coborarea am facut-o rapid, parcurand cei 6 km in aproximativ 2 ore si 20 minute. Pe drum am admirat crestele si varfurile muntelui Rodna care se insirau in fata noastra. Speram ca intr-o zi sa ajungem si noi pe Varful Ineu, varful cel mai inalt din zona.
La ora 14 am iesit in sat, in Valea Vinului, in partea de sus a satului. Ne-a trebuit inca douazeci de minute sa traversam frumosul sat de munte pana la masina. Prin sat, am admirat casute si pensiuni frumoase, o biserica incantatoare care pe de-o parte era sprijinita de muntele blajin iar pe de alta parte era ocrotita de paraul rapid .
La ora 14,20 am incheiat traseul nostru intr-un peisaj de basm, o mica portiune din muntii Rodnei. Speram ca vom reveni pe cararile acestui munte spectaculos.
Sursa harta :http://www.parcrodna.ro
UPDATE:
In 23 mai 2020 am pornit inca o data sa gustam putin din frumusetea Muntilor Rodnei si din mireasma narciselor din Masivul Saca. Daca in 2018 am intalnit doar vreo 3 grupulete de drumeti de data aceasta ne-am intersectat cu sute de oameni in grupuri regulamentare (de maxim 3 persoane) dar si in cârduri prea numeroase care mancau sau cantau impreuna (din cauza izolarii care tocmai s-a incheiat sau a mediatizarii excesive de pe retelele de socializare), cu totii insetati de plimbari in natura. Dar aceasta nu a fost o problema! Este loc pentru fiecare om care doreste sa se umple de natura si de frumos.
In 2020 ne-am dus si ne-am intors pe acelasi traseu, pe Dealul Popii. Drumul nici pe aici nu a fost usor, in urcare continua, cu o diferenta de nivel peste 800 m, dar am avut parte de peisaje spectacuoase in orice parte ne-am uitat.
Dar covorul urias de narcise a fost acelasi. Un ocean de narcise iesite prin iarba verde ne-a incantat cu frumusetea si mireasma lor.
https://m.youtube.com/watch?v=lkxzuPmeQP8
De intors am coborat pe aceasi drum (pe Dealul Popii) bucarande-ne de frumusetea varfurior din jurul nostru dar si de compania unei familii frumoase din Bistrita cu care ne-am intalnit si in 2018 si in 2020. Iata ca muntele ne ofera nu doar peisaje minunate ci si modele de oameni.
O calatorie (nu usoara) frumoasa printre narcise si in 2018 si in 2020!