Imi plac copacii incepand de primavara cand frunzele firave tasnesc spre lumina si pana toamna tarziu cand aceleasi frunze creeaza o simfomie de culori.
Imi plac florile multicolore care ne imbata cu frumusetea si mirosul lor.
Imi place firul de iarba incarcat cu roua de diamant in diminetile de vara.
Toate acestea sunt frumuseti nemarginite care ne incanta gratuit chiar si in zilele in care credem ca nu avem niciun motiv de bucurie.
Dar iata ca am gasit intr-o zi de toamna tarzie un peisaj altfel (chiar cenusiu) care ne-a scos din monotonia problemelor cotidiniene si ne-a facut sa ne miram inca o data de minunile naturii: Vulcanii noroiosi de la Paclele Mari, judet Buzau.
Printre dealuri frumos modelate, am gasit o intindere de noroi de cateva hectare. Din loc in loc. bolbocesc intocmai ca intr-o oala in fierbere, gazele naturale venite din adancuri (3 000 m) unite cu solul argilos si cu apa de la suprafata. Miscarile acestea au format de-a lungul timpului pe aceasta platforma cenusie , ba cate-un con de crater in care inca mai rabufneste lava, ba santuri adaci de 2-3 m.
Este si asta o minune a naturii. De mii de ani pamantul fierbe in aceasta zona.