Fiecare om este unic in felul sau. Il vedem pe langa noi si ne este foarte usor sa-i punem diverse etichete Dar valoarea fiecarui om nu  este asa usor de identificat, nu reiese din hainele lui sau  din scoala frecventata. Cel mai bun slefuitor de oameni este viata care reuseste sa scoata diamante din cei pe care nici nu-i banuim.

La fel si cu muntii nostri. Spunem despre Ciucas ca este masivul cu cele mai frumoase stanci calcaroase modelate artistic, despre Fagaras ca are crestele cele mai dantelate cu varfuri care din loc in loc ating cerul iar despre Retezat ca ascunde cele mai azurii lacuri.  Apusenii stau smeriti, nu se remarca prin inaltime (cel mai inalt este varful Bihor de 1849 m) nici prin forme deosebite, dar daca  indraznim sa le calcam mai adanc potecile ii descoperim ca fiind nestemate rare.

Am pornit si noi cu rucsacul in spate sa-i cunoastem si am ales zona Padis aflata in ramura nordica a Muntilor Bihor.

Nu este usor sa ajungi la Padis datorita drumurilor proaste care duc spre localitate. Insa, odata ajunsi aici, exista multe varinte de trasee care sa ne ajute sa descoperim frumusetile acestei zone. Noi am ales o combinatie  care sa treaca si prin Cetatile Ponorului si prin Cheile Galbenei.

Astfel am pornit prin padure de pe drumul dintre Campingul Glavoi si Cabana Cetatile Ponorului. Am urcat vreo 20 minute printr-o  padure de brazi  si stejari  si apoi am coborat spre cetati. Coborarea este dificila printre pietre  si brazi dar dorinta de a vedea acest palat natural cu acoperis de piatra plina de vegetatie a facut sa nu simtim dificultatea coborarii.

Dar iata se vede intrarea in pestera  un   portal monumental înalt  Interiorul pesterii cuprinde un tunel mai luminat sau mai intunecos. in functie de hornurile care permit sau nu soarelui sa intre . Podeaua este acoperită de bucati  mari de stanca. Raul  curge nervos pe sub aceasta podea rabufnind uneori si in afara ei dar are si rolul de a  realiza  efectul sonor care te face sa te simti la  un palat.

Am plecat mai departe. A urmat un urcus printre stanci si brazi crescuti timid printre ele. De multe ori ne miram cum noi,  oamenii,  reusim sa trecem, prin greutati fara ca cei din afara sa observe. Asa si acesti braduti cresc cu radacina in stanca la fel ca si cei de langa ei care sunt bine ancorati in pamant fertil. 

Dupa aceasta urcare am iesit la traseul (punct galben). A urmat o plimbare (nu usoara) prin padure,acompaniati de cantecul frumos al pasarelelor.

Dupa vreo 45 minute am ajuns la Izbucul Galbenei, un obiectiv natural deosebit. Apa de culoare verde turcoaz, a raului Galbena  ce a intrat in subteran in cetatile ponorului  iese aici (dupa aproape 4 km) la suprafata oferindu-ne un spectacol sonor si vizual greu de descris in cuvinte.

Stancile de-o parte si de alta a izbucului, intocmai ca o sala de teatru, asigura cadrul de manifestare  a  frumosului  spectacol  Admiram acest fenomen carstic deosebit si ne continuam drumul cocotandu-ne pe  peretele stang al vaii, Trecerea este periculoasa, in unele locuri ne ajutam de lanturi, in altele ne sprijinim de pietrele ascutite.

Trecem de aceasta portiune periculoasa si ne oprim sa admiram Pestera Ponor in care misteriosul rau dispare din nou. In peştera de 50 m lungime se poate vedea cursul râului subteran.

Ocolim peretele de stanca prin padurea de fag si ne intoarcem pe partea opusa a acestuia unde raul magic si-a sapat loc prin stanca creand  un  nou spectacol miraculos .Cascada Evantai cade de la 10 m, transmitandu-ne o emotie deosebita.

Admiram frumoasa cascada dar nu e timp de stat. Trebuie sa trecem aceasta vale si cum altfel decat catarati pe peretele vaii, sprijinindu-ne cu mainile  de lanturi si cu picioarele de stancile denivelate . Dupa aceasta trecere asemeni unui spectacol de circ in care noi eram clovnii principali am intrat intr-o grota apoi am coborat , ne-am mai catarat putin pe peretele vaii si am ajuns la un podet care intersecta  un  drum forestier. Gata am scapat!

Dupa ce am urmarit traseul buclucas al raului Galbena il parasim si ajungem in Poiana Florilor pe care o traversam minunandu-ne de frumusetea simpla a florilor multicolore.

Daca aceste flori simple  inconjurate de fluturi colorati reusesc sa ne bucure  inseamna ca ne-am eliberat putin   de  stresul cu care am venit in aceasta drumetie. Pentru ca asa cum spunea  Antoine de Saint-Exupery: „Nu trebuie să îţi pui mintea cu florile. Trebuie doar să le priveşti şi să le miroşi. Floarea mea îmi înmiresma toată planeta, însă eu nu am ştiut să mă bucur de lucrul acesta.”

Urmeaza un urcus sustinut de mai bine de o ora, printr-o padure de fag.

Ajungem la un nou obiectiv: Pestera Ghetarul Focul Viu.

Desi acest ghetar este considerat al treilea din Europa iar razele soarelui care patrunde in pestera ii da acestuia culoare rosiatica intocmai ca focul viu, noi nu ne-am aventurat sa coboram pe scarile fragile. Am privit doar intrarea in pestera.

Ne urmam drumetia prin padurea frumoasa pana in Poiana Glavoi unde multele corturi ancorate aici erau inconjurate de stapanii lor care nu s-au prea inghesuit  sa vina pe traseu.

In concluzie, am petrecut o zi pe traseul marcaj  punct galben , pornind de la  mijlocul drumului  forestier dintre Cabana Cetatile Ponorului si Campingul Glavoi (ora 9) ne-am abatut putin spre Cetatile Ponorului (ora 9, 30), am revenit la traseu ajungand la  Izbucul Galbenei  (ora 12,30), apoi ne-am catarat prin Cheile Galbenei (ora 13, 10). Am continuat prin Poiana Florilor (ora 14) apoi prin padure pana la Pestera Ghetarul Focul Viu (ora 16)  si apoi am coborat la Campingul Glavoi.(ora 16,30). Traseul nu ne-a oferit privelisti asemeni celor de pe Varful Negoiul  dar cele sapte ore jumatate  ne-au purtat printre minuni naturale greu de vazut in alta parte. Diferenta de nivel (1000 m), portiunile de catarat pe peretii stancilor si lungimea traseului fac acest traseu, unul destul de greu dar deosebit de frumos.