„La Nicula sus in deal, in frumosul nostru Ardeal/ In mijlocul codrului , sade Maica Domnului”
Lumea asta este plina de locuri minunate pe care le-am vizitat sau pe care ne dorim sa le vizitam. Dar cele mai frumoase calatorii sunt acele care au ramas vii in sufletul nostru indiferent cat de mult a trecut de cand le-am facut. An de an le retraim in gand si ne dorim sa le repetam daca este posibil si in realitate,
O astfel de calatorie este cea de la Manastirea Nicula pe care o faceam in fiecare an, in copilarie. Impreuna cu cateva femei din sat porneam cu 3-4 zile inainte de sarbatoarea Adormirea Maicii Domnului spre Nicula si ne intorceam dupa terminarea slujbei din 15 august. Veneau aici, grupuri, grupuri , pe jos, unii din satele lor, altii din Gherla si altii (asa ca noi) doar din centrul satului Nicula. Pana acolo schimbam vreo 3 autobuze. „Sade maica si asteapta, tot poporul credincios si cu trenul si pe jos”. Urcam dealul manastirii , cu sacose sau chiar cu desaga in spate, cantand pricesne. Unele grupuri purtau un fel de prapor pe care era scris numele localitatii de unde veneau impodobite cu stergare cusute si icoane. Aici am intalnit oameni care cu multa credinta isi incredintau necazurile Maicii Domnului.„Am venit Măicuţă să ne mai vedem, să-ţi spunem necazul care-l mai avem!”
Trei zile si trei nopti, tineri si batrani se rugau fie in cadrul slujbelor organizate la manastire, fie fiecare individual intr-un colt al manastirii. Unii, cu multa credinta inconjurau bisericuta de lemn, in coate si in genunchi.
Astazi pelerinajul pentru noi, inseamna sa ne urcam duminica dimineata in masina si sa ne coborim in fata manastirii la ora 9,30. Acum se poate merge cu masina pana in poarta manastirii, cu exceptia zilelor din preajma lui 15 august cand se aduna zeci de mii de pelerini si accesul pana la manastire este blocat (exista parcari la intrarea in localitatea Nicula).
Pe langa incarcatura spirituala pe care o simtim cu totii cand intram pe poarta manastirii si cadrul natural in care este incadrata este unul deosebit. Manastirea este cocotata pe un deal si vegheaza ca un strajer peste toata Transilvania.
Manastirea Nicula este cunoscută ca unul dintre cele mai vechi asezaminte monahale din tara noastra (anul 1552), scoală pentru „grija sufletelor si invatatura pruncilor” (anul 1659), centru de spiritualitate şi cultura prin: Icoana făcătoare de minuni, pelerinaj şi pictura pe sticla.
Începând din anul 1699, icoana Maicii Domnului, pictată de preotul ortodox Luca din Iclod în anul 1681, avea să plângă timp de 26 de zile, ca o prevestire a tristelor evenimente ce au urmat în jurul anului 1700 pentru întreaga Ortodoxie românească din Transilvania. Inca de la inceput Maica Domnului a devenit nadejdea izbavirii din robie, boli şi nevoi. Si astazi, fiecare dintre noi pleaca inapoi spre casa, mai usurat si cu speranta in bine.
Intrarea in manastire se facea pe o poartă de stajar, sculptată de meșterii din Tg. Nemț cu motive florale și, în afară de sfinți, cu figurile lui Horea, Closca , Crisan și alti domnitori ai teritoriilor românești. Imi placea foarte mult aceea poarta! Acum este in constructie o poarta impunatoare cu turn, din caramida.
In curte sunt 3 manastiri fiecare cu istoria ei, pe zidurile carora atatia si atatia oameni si-au plans necazurile si si-au incredintat toate sperantele ca vor fi mangaiati si vindecati de Maica Domnului.
1. Biserica din lemn ctitorita in 1552 a luat foc de mai multe ori si a fost reconstruita. Ultima data a ars in 1973 . Biserica actuala din barne de stejar dateaza din 1770, stramutata din satul Top – Bistrita Nasaud ,arhitectura este in stil traditional maramuresean, cu turn clopotnita deasupra pronaosului.
2.Biserica din piatră, cu boltitură din cărămidă, în formă de navă, în stil neoromanic a fost construita după planul arhitectului italian Laurențiu Zottieh, având 30,7 m lungime, 11,35 lățime cu naos și pronaos foarte încăpător. Iconostasul aurit adaposteste in mijlocul lui Icoana Maicii Domnului de la 1681, făcătoare de minuni, care are un mecanism de ridicare (in orele in care se savarseste slujba in biserica) și de lăsare în jos astfel ca noi, pelerinii insetati de mangaiere sa putem sa ne apropiem de maretul scut. Ușa de intrare în biserică este din lemn de stejar cu o sculptură foarte frumoasă. Multa lume s-a rugat din tot sufletul in interiorul si in afara acestei biserici.
3. Acum este in constructie o a treia manastire mai mare. Piatra de temelia a fost pusa de Bartolomeu Anania in 2001 si acum este aproape gata. Au inceput lucrarile la pictura din interior). Cred ca, dupa finalizare va asigura mai bine nevoile materiale ale pelerinilor care suntem tot mai multi, de la an la an. Spiritual, aceste nevoi sunt oricum asigurate si nimeni nu pleaca descurajat de aici.
Am fost pe multe varfuri de munte care ne-au oferit privelisti minunate dar si aici simti ca esti la inaltime. Statura domoala a dealului deasupra satului Nicula si a padurilor din jur, ne ofera aceea „lumina” de care avem atata si atata nevoie,
Icoana maicii Domnului, Liturghia inaltatoare, rugaciunile noastre si ale slujitorilor de acolo si pricesnele minunate ne cheama in fiecare an, cel putin o data, in acest loc sfant si intr-un peisaj de poveste.
Versurile poetului Ioan Petris spun totul: „NICULA/ stinge tristeţea/ cu bici de argint/ luminează vulturii/ cu miere de salcîm/ şi ciopleşte/ în fiece lacrimă/ un cristal/ Icoană,/ Marie,/ Lacrimă,/ în ograda nevinovăţiei dintîi…”
____________________________________________________________________