Destinatie: Varful Dara (2500 m) si Varful Hartopul Darei

(2506 m)

Dificultate: Traseu mediu spre greu (distanta traseului este destul de mare, dar nu sunt portiuni care sa te puna in dificultate)

Timp: Daca esti putin obisnuit cu muntele de la barajul de pe valea Sambetei (locul unde iti poti lasa masina ) pana pe Dara si Hartopul Darei si retur nu ar trebui sa-ti ia mai mult de 9-10 ore.

Pornire: Din localitatea Sambata de Sus se merge  spre pastravaria Sambata si de acolo inca cativa km pe drum forestie pana la un baraj la care drumul se opreste. Se poate merge cu masina pana la baraj desi drumul are cateva denivelari.

Traseu:    (TRIUNGHI ROSU) – Din Sambata de Sus pana la Cabana Valea Sambetei si dupa pana in creasta Fagarasilor (Fereastra mare a Sambetei).

     De la Fereastra mare a Sambetei  se merge spre Est pe   (DUNGA ROSIE)- catre Vf.Urlea . La un moment dat nu mai sunt marcaje dar poteca te ghideaza pana la Dara si Hartopul Darei. Sunt doua varfuri  care se  vad de cum  ai ajuns pe creasta

      Ne-am trezit intr-o frumoasa si insorita dimineata la pastravaria din Sambata de Sus (de fapt aceasta pastravarie este mai mult in inima Fagarasilor decat in Sambata de Sus). Cand mi-am deschis ochii, soarele a inundat camera  si primul lucru a fost sa ma uit pe fereastra.  Sa vad muntii ! Sa ma asigur ca sunt acolo! Ca sunt in Fagaras!  Simteam fericire in suflet, pentru ca stiam ca urmeaza o zi in care muntii pe care eu ii iubesc cel mai tare,  o sa fie tovarasii mei. Urma un traseu nou, un traseu catre doua varfuri necunoscute de mine ( Dara si Hartopul Darei).

      Va pun la dispozitie cateva unitati de cazare din Sambata de sus: unitate 1,  unitate 2, unitate 3

     Fara a pierde vremea prea mult ne-am luat rucsacii pregatiti cu atentie de seara si am pornit la drum. Am continuat o mica portiune cu masina pe drumul forestier care trecea pe la portile pastravariei. Acesta este un drum de munte relativ bun, care se opreste brusc langa un baraj. Acolo am si lasat masina , incercand sa nu incurcam alte masini care vor mai sosi.

     De fapt, traseul nostru a inceput de la acest baraj. Pana la urma subiectul principal este drumetia montana, nu o plimbare cu masina pe drumuri forestiere. De la acest baraj am mers o ora prin padure acompaniati de superba melodie a vaii Sambetei care isi croia drum printre stanci. Cabana Valea Sambetei ne-a aparut in lumina diminetii ca fiind  una din cele mai frumoase cabane montane pe care le-am vazut pana atunci. Cativa turisti stateau adormiti pe teresa cabanei cu cafelele in fata. Si da! aroma cafelei era ca si in reclamele alea in care poti vedea mirosul cum ajunge la tine. Nu am stat  mult pe ganduri si ne-am instalat la una din mese cu cafelele proaspat facute de cei de la cabana. O cafea nes pe care acasa nu pun prea mult pret ! Dar aceasta cafea acolo , pe terasa Cabanei Valea Sambete este acel „ceva”  care te face sa te simti intr-o poveste!  Ne-am savurat cafeaua privind muntele….de fapt privind creasta Fagarasului  care ajunge si la Negoiu si la Moldoveanu . Oile care pasteau linistite pe langa cabana se amestecau cu corturile multicolore instalate si dadeau locului imaginea unui furnicar in miscare.

Dara si Hartopul Darei (la cabana Valea Sambetei)

     Am pornit si de aici  mai plini de viata si mai energici. Nu stiu daca din cauza cafelei sau din cauza peisajului care incepea sa  ni se asterne in fata ochilor. Deja se zareste Fereastra mare a Sambetei…

In apropierea Cabanei Valea Sambetei

     Revin la drumetia noastra in care ne bucuram  de frumoasa dimineata si de minunile care ne ies in cale. Inca putin prin padure, dupa care urmeaza o portiune de jneapeni care  face ca poteca sa serpuiasca. Dupa aceasta portiune pana sus in creasta urmeaza o urcare abrupta in care culoarea predominanta devine griul pietrelor. Am ajuns si sus pe creasta . Facem o pauza pentru a ne tragem sufletul, mancam ceva si admiram privelistea. Vantul batea tare dar fericirea era in elementul ei natural. Majoritatea celor de acolo faceau dreapta spre Moldoveanu’ dar noi am pornit spre Dara si Hartopul Darei.

Dara si Hartopul Darei

     Eram singuri pe acest traseu. De aici este o poteca aproape fara urcusuri si coborasuri care te ghideaza pana pe Dara si Hartopul Darei. Nici nu cred ca am mai urmarit marcajele.

     Cararea  spre varful muntelui ne ofera multe splendori. Ne minunam ba de o cascada care curge indrazneata, ba  de un firicel de apa care izvoreste  timid dintr-un loc secetos. Dar lacurile din munti sunt intotdeauna o surpriza (chiar daca poate am citit inainte, despre ele). Ele sunt oglinda in care se priveste cerul printre crestele muntilor, fiind singura cale de-a vedea si soarele care-l lumineaza din spate. De multe ori avem nevoie si noi  de-o astfel de oglinda, nu atat sa ne vedem pe noi cat sa-i vedem pe cei din urma noastra la care nu avem timp sa ne intoarcem si care ne lumineaza calea uneori doar cu un gand stralucitor. Si de data aceasta Lacul Urlea ne-a mangaiat privirea cu stralucirea sa.

Creasta Fagarasului

     Ne-am lasat dusi de val si ne-am trezit in scurt timp si fara un efort mare pe Dara (2.501 m) si Hartopul Darei (2.506 m) care sunt doua varfuri foarte apropiate (300 m intre ele)

     Am ajuns!

     Varful Dara are 2501 m si este al 8-lea varf ca inaltime din Fagaras.

Varful Dara

     Varful Hartopul Darei are 2506 m si este al 7-lea varf ca inaltime din Fagaras.

Priveliste de sus , de langa Dara si Hartopul Darei

     Nici nu mai stiu exact pe care din acestea am ajuns prima data, dar la cateva minute dupa ce am ajuns au venit la mine doi drumeti maghiari, cu un GPS in mana . Erau foarte incantati! si ma intrebau daca stiu ce varf este langa Dara si Hartopul Darei. M-am uitat la ei mirat si le-am raspuns ca nu stiu. Mi-au explicat ca GPS-ul lor le arata ca acel varf are 2577 m altitudine. Atunci am realizat ca sentimentul  pe care l-am vazut pe fata lor  era de mandrie. Doar au descoperit cel mai inalt varf din Romania! Deja eram putin ingrijorat! Daca ei ar fi descoperit un varf de 2577 m probabil l-ar fi numit Zoltan ? ! Sau Attila?! Nu am nimic cu  maghiarii , ba din contra, am o multime de prieteni si de cunoscuti maghiari pe care ii apreciez . Dar cum ar fi ca cel mai inalt varf din Romania sa fie Zoltan?! „Vf Zoltan 2577m”!?  Dupa alte cateva minute in care „prietenii mei” s-au jucat cu GPS-ul, au constatat ca Dara avea 2580 si ca probabil GPS-ul lor era decalibrat . In momentul ala parca am vazut dezamagire pe chipul lor dar nu am putut sa nu ma bucur putin.

     Am facut cateva fotografii, ne-am invartit in voie pentru ca nu era foarte mare aglomeratie. De fapt stai! Dupa ce au plecat acesti drumeti, nu mai era nimeni acolo. Nici macar nu ne-am mai intalnit cu altii pe traseul de intoarcere.  Doar cu un cioban, care era cu turma exact pe poteca noastra si care ni s-a plans ca noaptea ursul ii mananca oile. Si ne-a mai povestit ca ursul arunca cu pietre dupa caini. Eram putin confuz. Pana in acel moment credeam ca povestile astea sunt spune de pescari sau vanatori! Ciobanii din Fagaras sunt vanatori? Sau sunt pescari?  Cateva minute mi-am pus intrebarea asta.  Sigur ca sunt pesti si in rauletele alea repezi si reci din Fagaras. M-am tot gandit!? Cum ar putea un urs sa ridice linistit  o piatra si sa arunce dupa caine?! Ar putea? Si asta nu este un gest de lasitate? Adica ursului ii este frica de o confruntare directa cu cainii si ii sperie cu pietre? Adica ursul si-a analizat sansele in lupta cu cainele si nu vrea sa-si asume riscul de a fi ranit ? Si atunci arunca cu pietre? Interesanta poveste  am auzit de la acel cioban. Si poate fi adevarata!?!

Poteca ..in apropierea Darei

     Tot povestind noi, ba despre spusele ciobanului, ba  despre „prietenii nostri ” care au facut descoperirea anului si printre ele am incercat sa ghicim varfurile Fagarasilor care se insirau in fata noastra, timpul a zburat si am ajuns inapoi la masina.

Creasta Fagarasulului

     In concluzie aceste doua varfuri Dara si Hartopul Darei sunt printre cele mai frumoase si deosebite varfuri pe care am fost datorita drumului pana la ele dar mai ales pentru privelistile magnifice care se vad in zare. Faptul ca nu sunt la fel de „comerciale” ca si Moldoveanu sau Negoiu nu le fac mai urate, din contra le confera exclusivitate iar magia  Fagarasilor ne-a invaluit si astazi.

     S-a incheiat o zi minunata in care in 9 ore si 20 minute am fost doar printre minunile naturii. Uite trapezul Vistea-Moldoveanu! Of ce greu este,:Cat mai avem pana in varf? Ce lac minunat! au fost preocuparile noastre.