Muntii Trascau: Varful Piatra Cetii si Poiana cu narcise Tecsesti


Informatii pe scurt

Traseu: Poiana Galdei (500 m) ->Saua Dostina (890 m)-> Piatra Cetii (1233 m) –>Poiana cu Narcise Tecșești (700 m) -> Pârâul Cailor (500 m)

Durată: 6 ore din care aproape 1 ora pauza pe varf

Grad de dificultate : mediu


Marcaj:

 banda rosie: Poiana Galdei (500 m) – Saua Dostina (890 m)- 1h si 15 min

  (triunghi rosu): Saua Dostina (890 m)- Piatra Cetii (1233 m)- 1h si 10 min

(triunghi rosu): Piatra Cetii (1233 m) -Poiana cu Narcise Tecșești (700 m) – 30 min

  (cruce galbenă): Poiana cu Narcise Tecșești (700 m) –Pârâul Cailor (500) -2 h si 20 min

Data: 16.05.2020

_____________________________________________________________________________

Povestea noastra

Traversam Cheile Galdei si la iesirea din localitatea Poiana Galdei, intr-o statie de autobuz, incepem traseul pe banda rosie. Punctul de pornire nu este semnalizat cu niciun indicator, noi am avut noroc cu un grup de drumeti care se echipau pentru  traseu langa masinile parcate acolo, si care, daca i-am intrebat , ne-au confirmat ca merg spre Varful Piatra Cetii. Am pornit si noi cu ei pe marcajul banda rosie, printr-o padure  de fag si carpen.

Drumul prin padure  este si  domol dar si abrupt (pe alocuri). Diferenta de nivel (390 m)  din aceasta portiune este  o motivatie justificata sa ne oprim, sa ne tragem sufletul, dar si  sa admiram multitudinea de flori, copacii sculptati ciudati de timp sau dealurile impadurite care se vad in zare. E atat de frumos verdele acesta de luna mai si atat de placuta plimbarea in natura! Nu putem sa ne plangem, noi am avut parte de verde si de natura in toata perioada de carantina deoarece ne-am plimbat aproape zilnic printr-o padaure de langa casa inviind parca odata cu frunzele pomilor, la inceput firave, apoi bogate si tot mai umbroase. Dar de urcus mai sustinut si de locuri noi ne-a fost tare dor! Caci urcarea sustinuta ne da satisfactie cand ajungem la finalul drumetiei iar locurile noi pe care le descoperim, pas cu pas, ne dau bogatie.

Iesim din padure si mai mergem vreo 5 minute pana ajungem la o faneata, o intersectie de trasee (banda rosie si trunghi rosu) semnalizata cu indicatoare. Banda rosie continua spre dreapta pana la Cabana Rameti iar noi o luam in stanga, pe triunghi rosu, spre Varful Piatra Cetii. 

Trecem pe o poteca lasand in dreapta noastra relieful ondulat la baza caruia   si-a gasit rostul cateva case (satul Raicani) si ne gandim cu respect la putinii oameni care isi duc traiul pe-aici. Ne bucuram pentru cateva momente de peisajele frumoase care se astern in zare.

Ne continuam drumul  printr-o  padure minunata si apoi iesim in  luminis unde masivul Piatra Cetii apare in toata splendoarea lui. Stim ca acest masiv nu are altituduni ridicate (de-abia depaseste 1200 m) dar imaginea lui este magnifica si poate fi comparata cu alti munti de renume. Spuneti si voi, daca nu am dreptate?

Admiram cele trei colturi ale masivului din fata noastra care se straduiesc sa atinga cerul numite: Piatra Cetii, Piatra Inalta si Calugarul si  ne gandim ca pe cea mai inalta trebuie sa ajungem.
Parasim poteca prietenoasa pe care am venit o vreme si incepem urcarea pe calcarele (de varsta jurasica) abrupte si taioase. Aceasta portiune este destul de dificila,  pe unele pasaje ne cataram, tinandu-ne cu mainile de stancile taioase.

Dar incet, incet apar si recompesele. Narcisele uriase (numite de specialisti narcissus poeticus cu  flori mai mari decat cele intalnite in mod obisnuit prin rezervatii , cu  diametru de 6-7 cm) rasar una cate una, iar inspre varf, acestea sunt firele principale ale covorului imens care se asterne langa noi si care impetite cu iarba verde, irisi si alte flori de munte deosebite dau unicitate pasilor nostri care trec peste el (peste covor).

Si mai avem o recompensa data de priveistea asupra dealurilor impadurite din care se inalta spre cer Varful Piatra Craivii (1078 m) si Piatra Bulzului (940 m).

Ne oprim pentru cateva minute pe varf care este inconjurat de narcise si incercam sa savuram momentul frumos.

Varful Piatra Cetii 1233 m

Din varf o luam in directie opusa celei pe care am venit si dintr-o data ne intalnim cu multi oameni. Daca pana acum pe acest traseu am fost foarte putini (grupul de cinci persoane cu care am pornit de la masina si pe care i-am depasit prin padure si alte doua grupuri de trei persoane cu care ne-am intalnit spre varf). Acum valuri, valuri de drumeti urcau din directia Tecsesti spre care mergem noi acum.

O pornim la vale pe o poteca in serpentine, cu atentie sporita pentru ca nu este o coborare usoara. Suntem cu ochii in jos la  gama variata de flori care se etaleaza la picioarele noastre si cu ochii la impresionanta piatra a Calugarului care se inalta langa noi.

Dupa ce am scapat de coborarea solicitanta am intrat intr-o poiana intinsa, un loc numai bun de admirat masivul calcaros (de unde tocmai am coborat) dar si sa ne imbracam cu verdele intens din jur.

Apoi am  intrat intr-o padure umbroasa si dupa cateva minute am iesit in satul Tecsesti unde vedem  risipite cateva case. La una din ele este agitatie mare, un grup mare de Atv-uri erau parcate in fata portii iar in curtea acesteia turistii fotografiau intinderea de narcise inflorite sub pomi fructiferi ingrijiti si varuiti in alb. Banuim ca multi dintre turisti (cei care fotografiau narcisele din poiana si cei care urcau spre varf) au ajuns aici cu ATV-ul. Probabil le-a fost mai usoara urcarea in acest mod, in schimb,  nu au avut parte de linistea si frumusetea naturii sau de bucuria cu care am cucerit fiecare portiunea mai grea.

Intram si noi in curte pentru cateva fotografii cu narcisele inflorite. Poienile de narcise (rușculite) de la Tecșești sunt recunoscute ca o rezervație naturală, de tip botanic si din acest motiv mi s-a parut nefiresc ca se afla in curtea unui localnic.

De-aici cautam marcajul cruce galbena mergem printr-o padure dupa care iesim intr-o poiana de unde admiram masivul Pietrei Cetii si apoi gasim Paraul  Cailor pe care coboram.  La fel ca firul apei care isi face drum printre stanci si noi mergem atenti sarind peste obstacole (copaci dobarati de vant, pietre cazute, apa care uneori isi ingroasa cursul si face dificila trecerea noastra pe partea mai accesibila..). Incet, incet, sarind pe o parte sau alta a paraului, trecand peste (pe sub) copacii dobarati si cu urechile ascutite la sunetele din jur (eram singuri pe traseu) am ajuns la soseaua principala, drumul dintre Poiana Galdei si Intregalde. Sabaticul intalnit pe aceasta portiune a dat si mai mare valoare drumetiei noastre.

Pârâul Cailor
Drumul Intregalde-Poiana Galdei

Am mai facut vreo 200 m pe drumul comunal intre Poiana Caldei si Intregalde si in cateva minute am ajuns la masina si am pornit spre casa, binecuvantati ca am avut parte de o zi deosebita prin locuri inaltatoare din Apusenii nostri.

Sursa- Muntiinostri
Facebook Comments

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.