Traseu pe Valea Gurghiului si Pasul Bucin (DJ 153C si DN 13): Lapusna, Ditrau si Bucin


Informatii pe scurt (drum, obiective turistice):

Distanta: 220 Km

Stare asfalt: buna cu exceptia portiunii dintre Dulcea si localitatea Remetea

Obiective turistice aflate pe drumul nostru:

  • Jabenita: Baile sarate
  • Gurghiu: Castelul Bornemissza, parcul dendrologic Gurghiu, padurea de stejari seculari Mociar
  • Ibanesti: Biserica Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril construita in 1897,
  • Ibanesti Padure, Dulcea
  • Zimti: Schitul Adormirea Maicii Domnului Zimti)
  • Lapusna: Castelul de vanatoarea, Manăstirea si Biserica din lemn Sf Niculae (monument istoric)
  • Ditrau: Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus construita in 1908-1911
  • Pasul Bucin, Praid

Data: 07.04.2019

______________________________________________________________________________

Povestea noastra

In 2019 provocati de noul nostru mijloc de transport (motocicleta) am pornit sa mai cunoastem o bucatica din minunata noastra tara. Am ales la inceputul lui aprilie o tura pe Valea Gurghiului, am continuat pe Valea Lapusnii, ne-am aventurat pana in Gheorgheni prin padurea neumblata si apoi ne-am intors priin Pasul Bucin. Stiam ca doar asa vom simti cu adevarat cum curge firul de apa rece printre frumuseti salbatice (mai sus) si printre sate linistite (mai jos).

Asadar pornim din Reghin (acolo unde Gurghiul se varsa in Raul Mures) si mergem in amonte de acest parau naravas.

Lasam in stanga localitata Jabenita acolo unde baile sarate tamaduitoare sunt cunoscute inca din anul 1800.

In Gurghiu exista o cetate din evul mediu, sus pe varful dealului, care a fost distrusa in anul 1708 si pe ruinele careia s-a construit Castelul Bornemissza,un obiectiv valoros al zonei. In curtea castelului s-a organizat inca din anul 1740, parcul dendrologic Gurghiu, unul dintre cele mai bine pastrate parcuri istorice ale Transilvaniei, care are peste 200 specii rare (arborele de pluta, salcamul japonez, alunul turcesc).

La iesirea din Gurghiu, in Mociar, padurea de stejari seculari (de vreo 400-500 de ani considerati cei mai vechi din tara ) se intinde pe 48 de hectare.

Continuam pe langa Valea Gurghiului si ajungem la podul pe care este inscriptionat: „Pana aici democratie, de aici Hodac si Ibanesti!” mesaj intarit de oamenii locului care au avut curajul sa-si apere traditiile si mostenirea.

In Ibanesti am vazut doua biserici aproape unite, pe care nu ne-am oprit sa le fotografiem. Citim despre ele ca una este ortodoxă și alta este greco-catolica. Biserica ortodoxa (construita in 1898) este singura biserica ortodoxa construita în stil neogotic din România si una dintre cele mai mari din mediul rural.

Drumul ne duce in Ibanesti Padure unde admiram mareata biserica ortodoxa care rasare in fata nostra. Aici isi apleaca genunchii si sufletul si cei care locuiesc in casele cu etaj si cei care stau in casele modeste cu garduri gata sa cada. Puterea materiala (si nu numai) este diferita la fiecare dintre noi si se vede de departe dar credinta este ascunsa adanc in suflet si nu stie decat Bunul Dumnezeu care este luminita care palpaie mai mult.

Pe masura ce inaintam drumul asfaltat se sfarseste si noi inaintam cu grija pe drumul pietruit, pe alocuri denivelat.

Trecem pe langa manastirea din Zimti despre care stim ca a fost ctitorita la initiativa si cu ajutorul ieromonahului Nichifor  Ciocan, cel ce se nevoieste inca de la piatra de temelie. Ascultam doar clopotele care anunta sfarsitul Liturghiei si mergem mai departe.

Acum suntem in tandem cu paraul Lapusna, afluent al Gurghiului si care ne conduce sus. Noi spre munte, el spre mare! Paraul Lapusna este imbracat in ghiocei. In urma cu vreo 2 saptamani am mers aproape 200 Km sa-i gasim pe Platoul Vartoapelor in judetul Hunedoara si acum apar aici, fara macar sa banuim ca ar fi si pe-aici, aproape de casa. Aici, ca si in Muntii Orastiei, ghioceii sunt mai mari (numiti ghiocei bogati sau lușcuțe)  si ne lumineaza drumul ca niste diamante stralucitoare.

Dupa ce ne-am saturat (nu chiar) sa savuram frumusetea simpla a acestor flori fragile care imbraca toata suprafata intre drum si parau am pornit mai departe spre Lapusna.

Dupa 27 Km de la Reghin strabatuti pe un drum asfaltat si inca 10 km de drum de piatra iata am ajuns la Lapusna, o localitate aflata intr-o zona muntoasa deosebita, situata la altitudinea de 815 m, in muntii Gurghiului.

Dar Lapusna nu este doar un loc natural foarte frumos ci este o fila de istorie adevarata.

Castelul Regal de Vânătoare Lăpsna a fost construit între anii 1925-1926 si finalizat in 1933. El a aparținut regilor României (Ferdinand, Carol al II- lea și Mihai I) si in anul 1949 a fost naționalizat si folosit de catre Nicolae Ceaușescu care a organizat aici diverse actiuni de vanatoare unde au poposit nume mari ale politicii internaționale (lideri ai Partidelor Comuniste din Uniunea Sovietica sau alte state comuniste).

Noi ne-am oprit pentru cateva minute la Manăstirea cu hramurile Sfantului Nicolae și al martirilor Brâncoveni. Nici aici nu am avut noroc pentru ca slujba tocmai se termina. Manastirea Lapusna a fost infiintata doar in 1997 dar biserica de lemn a manastirii este valoroasa. A fost construita in satul Comori in anul 1779 si stramutata la Lapusna pe vremea Regelui Carol al II-lea (1937). Datorita vechimii ei si a picturilor originale, a stranelor, candelabrelor si icoanelor pictate in secolului al XVIII-lea aceasta biserica este monument istoric.

Decidem sa ne continuam drumul pe DJ 153C spre Remetea (Harghita), desi nu stiam mare lucru despre starea lui. Am intrebat pe cineva care a trecut pe langa noi si ne-a zis ca drumul poate fi strabatut de masinile cu garda inalta. Oare noi putem sa trecem cu motocicleta noastra care nu este una off road?

De cum am iesit din Lapusna am dat de o alta lume, de un alt anotimp. Peisajele salbatice vin unul cate unul in fata noastra iar ghioceii de la marginea drumului se transforma in mormane mari de zapada printre care cu greu putem trece.

„E asa de adancă și de sfanta tacerea, ca inaintezi cu grija, pare ca ti-e frică sa nu destepti, cu zgomotul trecerii tale, cine știe ce ființi legendare adormite de mii de ani în liniștea acestor pustietăți”. Vorbele lui Alexandru Vlahuta s-au potrivit bine acum cand inaintam pe acest drum neumblat. Ce liniste, ce zgomot si ce pustietati!

In 50 de minute (ne-am oprit de cateva ori sa admiram natura pura) de la Lapusna, dupa ce am trecut prin inima muntilor Gurghiului (altitudinea 1057m) iesim la o deschidere, in valea paraului Pietrii (Kőpatak).

Inspre localitatea Rametea (Harghita) exista un lac frumos amenajat intre umerii muntilor.

Si dupa ce am iesit la drumul principal am continuat sa simtim bucuria primaverii si a lucrurilor frumoase din jurul nostru.

Biserica cu hramul Preasfanta Inima a lui Isus din Ditrau este cea mai mare biserica romano-catolice din zona, edificiu construit în stil negotic intre anii 1908-1911 si care ne impresioneaza prin maretia lui de cate ori trecem pe langa el.

Ne gandim la manastirea de la Zimti unde un calugar batran se nevoieste sa ridice o manastire, ne gandim la mica bisericuta din Lapusna adusa acolo dintr-un satuc pentru regele Romaniei si la aceasta biserica impunatoare. Nu comentam. Sunt sfinte toate!

In continuare mai traversam inca odata Muntii Gurghiu prin pasul Bucin, la 1276 m, punctul de maximă altitudine al traseului Gheorghieni – Praid. De data asta drumul a fost asfaltat si cu multe viraje dar asta nu ne-a vitregit de peisaje naturale deosebite.

Ne-am incarcat cu mireasma de brazi care intra puternic chiar in interiorul castilor noastre si ne-am bucurat de brandusele inflorite la marginea drumului.

Ne-am continuat drumul si am facut inca o pauza la Praid, o localitate frumoasa renumita pentru salina, pentru muntii de sare, pentru festivalul sarmalelor dar si peisaje deosebite.

Venim spre casa pe TranSovata, drumul nou dintre Sovata si Tg Mures prin Miercurea Niraj, o cale cu multe viraje si peisaje frumoase pe care le savuram din saua motocicletei dar nu ne abinem sa ne si oprim des pentru fotografii si ca sa primim in suflet cat mai multa primavara.

UPDATE: Tura descrisa mai sus s-a „inamplat” in 7 aprilie 2019. Atunci eram nemultumiti de multe lucruri (de faptul ca a doua zi trebuia sa mergem la serviciu, de faptul ca tura facuta nu este deosebita,, de cate si mai cate….). Nu stiam atunci ca acum tanjim, dupa primavara intalnita (ghiocei, branduse, pomi infloriti, iarba verde) dupa iarna care nu se mai da dusa in muntii Gurghiului, dupa libertate, dupa cerul albastru…

Acum in aprilie 2020 am iesit pe langa casa cu Declaratia in buzunar pe care aveam bifat „deplasări scurte, lângă domiciliu, pentru desfășurarea de activități fizice individuale, în aer liber” si ne-am amintit cu entuziasm de tura de anul trecut. Am constatat ca primavara n-a uitat sa apara si ne inconjoara cu frumusete si anul acesta.

Facebook Comments

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.