Pe motocicleta: Transalpina si obiectivele turistice din zona


Tura cu motocicleta: Tranversarea celui mai inalt drum alpin din Romania: Transalpina, de la Sud la Nord face parte din circuitul Targu Mures->Cartisoara->Curtea de Arges-> Hurezi> Novaci->Ranca-> Oasa-> Sebes->Targu Mures (Transfagarasan, Curtea de Arges-Novaci, Transalpina)

Distanta totala traseu: 700 Km, Distanta Transalpina: 150 Km

Obiective turistice Transalpina:

  • Polovragi: Manastirea Polovragi si Cheile Oltetului
  • Novaci
  • Ranca
  • Pasul Urdele (cel mai inalt punct, alt 2.145m), traseul spre Varful Parangul Mare si Lacul Galcescu
  • Obarsia Lotrului, traseu spre lacul Galcescu
  • Oasa: Manastirea Oasa, Luncile Prigoanei, zona Poarta Raiului Iezerul Sureanu
  • Taul Bistra
  • Sebes: Biserica Evanghelica fortificata, Casa Zápolya, Casa Binder, clădirea fostului Gimnaziu Evanghelic, Primaria, Rapa Rosie

Data 17-19 august 2019

Posibilitati cazare: Curtea de Arges, Ranca, Obarsia Lotrului, Oasa, Gura Raiului, Sebes, Marginimea Sibiului

————————————————————————————————————-

Transalpina. Dupa ce am traversat Transfagarasan-ul, in dimineata zilei de 18 august iata-ne incalecati pe motocicleta si pornind din vechea capitala domneasca, din Curtea de Arges, spre Transalpina, cel mai inalt drum montan din tara (altitudinea maxima este de 2.145 m in Pasul Urdele). Drumul traverseaza 4 judete (Gorj, Valcea, Sibiu, Alba) in paralel cu Valea Oltului si Valea Jiului si o coteste sinuos pe o distanta de 150 Km intre localitatea Novaci si localitatea Sebes.

Drumul dintre Curtea de Arges si Novaci a fost un recital de poezii, cu versuri de Rm Valcea, Horezi, Baile Govora, Bistrita, Arnota pe care le voi recita si aici, intr-o buna zi.

In randurile de mai jos, ne amintim doar despre drumul nostru pe motocicleta pe Transalpina, pentru ca un astfel de drum nu doar ne-a ajutat sa traversam Muntii Parang ci ne-a oferit si impresia ca suntem intr-un amfiteateatru din care vedem cu ochii, uneori si cu sufletul, variate si neintrecute frumuseti naturale ale acestui colt de tara.

Drumurile prin muntii nostri nu desteapta numai multumirea trecatoare a suisului. Strabatînd muntii, rasfoiesti pagini din valtoarea neamului; cunosti sufletul si energia poporului. Te recreezi dar si înveti. Nu raman forme rigide; n-au glas numai (pentru apoteozarea farmecului, a maretiei si a armoniei din Natura.”-Ion Simionescu, Prin muntii nostri

Intr-adevar, Transalpina are o veche istorie: a fost construita de armatele romane in calea lor spre Sarmisegetusa  (coridorul IV strategic roman), a fost pietruită de germani în timpul Primului Război Mondial, reconstruita si pavata cu piatra de Regele Carol al II-lea dupa 1930 (Drumul Regelui), reablitat de nemti in al II-lea razboi mondial si asfaltata de romani (abia) incepand cu anul 2009. Din pacate nici astazi nu este intr-o stare perfecta, pe unele portiuni nu exista parapeti iar pe altele, asfaltul este deja deteriorat.

Polovragi

Asadar, traversam judetul Valcea si ne abatem pentru cateva minute in localitatea Polovragi pentru ca asa cum o numeste Regina Maria „nicio asezare nu poate fi mai placuta decat a Polovracilor”. Intr-adevar localitatea este una foate frumoasa incepand de la intrare (poarta sculptata si ornata din lemn pazita de statuile a doi daci), continuand cu casele umbrite de un sir de brazi crescuti drept pe langa drum si pana la manastire sau mai departe la Cheile Oltetului.

Intrarea/iesirea in/din Polovragi

Manastirea Polovragi

Manastirea Polovragi este o capodopera veche de peste 500 ani (din anul 1505) construita in stil bizantin de boierii timpului si reamenajata de Constantin Brancoveanu in anul 1693. Manastirile noastre, in general, si cea de la Polovragi, in special, nu se remarca prin imensitate sau prin bogatie ci prin frumusete simpla si sfintenie care curge spre noi odata cu slujbele inaltatoare de pe-aici, cu picturile care (desi sterse pe alocuri) prin sfintii sai ne transmit binecuvantare si prin cadrul natural in mijlocul caruia sunt/este amplasate/a. Am stat si noi cateva minute pe-aici, am admirat locul si ne-am aplecat sufletul. Poate fotografiile de mai jos si vorbele Reginei Maria sa exemplifice incarcatura locului.

,, Manastioara veche e cuibarita chiar la picioarele muntilor ca o pasare uriasă ascunsa intre pomi. Si aici, ca şi la Hurez, zidurile sunt innalte şi albe… Biserica este una din cele mai dragute pe care le stiu. Niste proportii desavarşite; frescele ei vestejite de vreme n’au fost pangarite prin vre-o incercare de prefacere… Tocmai sus, o bolta larga, din care uriasul chip al lui Hristos pe fond de aur priveste, intr’o infătisare de demnitate blanda, dar cu neputintă de atins, mana lui fiind ridicata intr’o vesnică miscare a binecuvantării.„-Regina Maria, Tara mea

Manastirea Polovragi
Manastirea Polovragi

Cheile Oltetului

Cheile Oltetului sunt o rezervatie naturala formata din paraiasul Oltet „ascuns în funduri de vagauna” si cele doua despicaturi de munte: pe de-o parte Masivul Parang, pe alta parte Munții Capatanii. Ramai, din nou, inmarmurit in fata naturii. Cum poate un fir de apa sa sape in stancile calcaroase si dure? Poate ar trebui sa invatam si noi din asta. Timpul si perseverenta pot face minuni! Desi cheile se intind pe suprafata de vreo 2 Km unde paraiasul nostru a creat/creeaza inca pesteri, ponoare, cascade, noi am inaintat doar putin prin ele si apoi am revenit la drumul principal continuand calatoria spre Novaci, prin Baia de Fier.

Cheile Oltetului

Novaci

,, Pe la pranz intram în Novaci – un sat lung de nu se mai sfarseste, asezat la poalele muntilor, în frumoasa vale a Gilortului. Casele albe, invalite în dranită, rasar ici-colo, prefirate pe tăpsanele cuprinse de livezi.” Acestea sunt cuvintele lui Alexandru Vlahuta din Romania Pitoreasca dar se potrivesc si cu calatoria noastra. Noi suntem pe motocicleta, scriitorul a fost calare sau cu trasura. Nu oprim aici, mergem mai departe! Incepem urcarea pe Transalpina.

Drumul este sinuos, o urcare grea chiar si pentru motocicleta. Dar lasam motorul sa-si faca meseria si noi incercam sa cuprindem cu privirea peisajelele pitoresti care se deruleaza in fata noastra. Inainte de intrare in Ranca, ne oprim sa luam masa la umbra unui copac dar si sa ne incarcam cu splendoarea locului de pe acest drum suspendat de cer. Stim ca este abia inceputul!

Transalpina 2018
Transalpina 2018

Ranca

Ranca este o statiune care ofera multiple posibilitati de cazare drumetilor. Ne-a adpostit si pe noi peste noapte in 2012 (cand am traversat prima oara Transalpina) si in saptamana urmatoare acestei ture (in 24 august cand am facut traseul integral al crestei Parangului).

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1-20190818_135355.jpg

Pasul Urdele

Pasul Urdele (alt.2.145m) se mandreste cu faptul ca este punctul cel mai inalt din tara pe care trece un drum. Ne-am oprit si noi cu motocicleta in acest punct sa admiram frumusetea departarilor si sa ne planificam excursia pe Parngul Mare care incepe de pe-aici. Despre traseul de drumetie pe Varful Parangul Mare pornind de sub pasul Urdele am scris aici . Acum pun doar niste fotografii cu peisajele frumoase pe care le-am gasit dincolo de drum. Salba de lacuri Galcescu, Zanoaga, Mandra, Rosiile, Lacul Lung, Mija sunt perle rare din siragul nostru.

Pasul Udrele (Transalpina) vazut de pe traseul spre Parangul Mare

Am incalecat pe motocicleta si am urmat, mai departe, drumul serpuitor cu bucuria celor care primesc un cadou pentru ca stiam ca peisajele frumoase inca continua si chiar daca nu ne-am oprit des pentru fotografii am savurat, in liniste, priveliștea dimprejur. Și ce priveliște!

Transalpina
Transalpina 2019

Obarsia Lotrului

Obarsia Lotrului este o localitate in care sunt grupate cateva pensiuni si care este un punct de intersectie intre Tansalpina (sud si nord) si drumul 7A care merge spre Voineasa (est) si Petrosani (vest). Nu ne-am oprit aici dar ne-am amintit de drumetia care am facut-o in 2012 spre Lacul Galcescu pe urmele Lotrului, pornind de aici, de la Cabana Obarsia Lotrului. A fost un traseu foarte frumos printre brazi si jnepeni, printre firicele de apa si mici cascade care se unesc si formeaza raul Lotru.

Obarsia Lotrului

Spre Oasa, drumul coboara si noi plutim printre brazi si flori crescute la marginea drumului. Simtim aroma puternica a brazilor cum intra pe sub castile noastre. Chiar daca drumul este asfaltat in aceasta zona nu este foarte aglomerat si ne putem bucura de Natura ce ne imprejmuieste din toate partile.

Transalpina 2019
Transalpina

Lacul Oasa

Lacul Oasa (altitudine 1.255 m) este perla de pe Transalpina. Desi este un lac de acumulare imens (441 ha) amenajat pe cursul raului Sebes odata cu construirea barajului cu acelasi nume in anul 1979 totusi frumusetea naturii care il imprejmuieste nu este deloc stirbita.   Am inconjurat lacul si de la sud la nord (pe Transalpina) si de la nord la sud (pe un drum neasfaltat care trece pe langa Manastirea Oasa) si am fost fascinati de tabloul oferit de lac, brazi, nori, munti …. , din orice pozitie.

Lacul Oasa -vedere de la Baraj
Lacul Oasa-vedere de la Manastirea Oasa
Lacul Oasa

Manastirea Oasa

De la barajul Oasa am luat-o inapoi pe langa lac, pe drumul paralel cu Transalpina si dupa vreo 8 Km am ajuns la manastire. Desi eram pentru a treia oara am simtit emotia acestui loc sacru dintre brazi si de data aceasta.

In anul 1943, scriitorul Ioan Pop si povestitorul Mihail Sadoveanu au ridicat in acest loc o bisericuta din lemn. Mai apoi, in anul 1983 o veche biserica a fost reparata si imbunatatita, dupa care a fost adusa in acest loc, de pe raul Sebes unde se construia barajul. Vechea biserica din lemn cu o singura turla acoperita de sindrila adaposteste calugari care se roaga sarguincios pentru noi, zi si noapte. Am vorbit si noi cu un calugar care ne-a dat multe povete si ne-a povestit despre viata asceta de pe-aici, slujbele se tin dupa randuiala de la Muntele Athos, tehnologia moderna lipseste si temperaturile sunt foarte scazute in aceasta zona. Acum este in constructie o noua biserica, de caramida.

Manastirea Oasa

Poarta Raiului

Poarta Raiului este o zona de o frumusete deosebita. Am inopotat aici, o noapte, si am admirat varfurile Sureanu, Patru si Canciu dezgolite pe cap dar imbracate in mantie de brazi care trenau pana la geamul pensiunii. Drumul pana acolo a fost destul de rau dar motocicleta noastra si-a gasit carare acceptabila, ocolind gropile (mai usor ca o masina) si a inaintat usor, inca vreo 14 Km de la manastire printre peisaje spectaculoase (lacul Oasa, brazi, flori) trecand si prin Luncile Prigoanei.

Lacul Iezerul Sureanu

Despre Lacul Iezerul Sureanu am citit ca ar fi unul dintre cele mai frumoase lacuri glaciare din România si am vrut si noi sa ajungem la el. De la Poarta Raiului exista un traseu marcat care te duce prin padure, in maxim o (1) ora la lac. Fiindca era seara, la asfintit, am urcat cu motocicleta pana la o constructie (unitate/cazare militara) si apoi printre tufe de afini si brazi inalti am ajuns la lac in vreo 20 minute. Lacul este intr-adevar unul special, in primul rand pentru culoarea lui dar mai ales pentru vegetatia deosebita care il inconjoara. Cred ca, daca am fi urcat mai sus, am fi reusit sa cuprindem in fotografie frumusetea acestui ansambu (lac, munte, vegetatie) mult mai bine. Noi am stat vreo jumatate de ora pe marginea lacului si ne-am oglindit gandurile in el, incercand sa le limpezim precum apa asta incolora. Cat de simpla ar fi viata noastra daca am avea gandurile lipezi! În bătaia soarelui la apus, luciul verzui – turcoaz al lacului ne-a oferit imagini de o splendoare rar intalnita.

Mai înaintam cîţiva paşi şi-n faţa noastră sub creştetul boltit al Şurianului, într-o adîncitură, se întinde oglinda netedă a iezerului. Acesta era aşadar ochiul de mare ! „E ca şi cum Marea ar avea un ochi în vîrf de munte !” — aşa îmi tălmăceam eu cuvîntul. în apa iezerului prundul se desluşea ca-n aer. Dar fundul se adîncea treptat, pentru ca la o anume depărtare să pară că nu mai este fund, şi că iezerul are legături cu o Mare de undeva ! Cel puţin aşa îmi plăcea mie să văd lucrurile, cu închipuirea mea, care strîmba după voia şi placul ei chiar şi legea vaselor comunicante.” Lucian Blaga, Hronicul si cantecul varstelor

Lacul Iezerul Sureanu

Valea Frumoasei

A doua zi, incet-incet, pe drumul neasfaltat revenim la Barajul Oasa. Ne ospatam cu o placinta mare cu branza si continuam drumul pe Transalpina. Motocicleta noastra o coteste stanga-dreapta. dreapta-stanga pe langa Valea Sebesului. Ne amintim de drumul familiei lui Lucian Blaga in anul 1903, de la Lancram (langa Sebes) si pana in Muntii Sebesului (la Iezer) cand „se putea ajunge pana in pragul acestei colonii de padurari pe-un drum ce serpuia, mai intai domol şi bine batut, apoi tot mai accidentat, cand pe un mal, cand pe celălalt, al raului Sebes. Pe drumul capricios, in fiecare saptămina scormonit si stricat odata de puhoaiele ce descarcau macinisul muntelui peste el, calătorului era cu putintă decit o inaintare inceată şi rabdurie, cu caruta”. Noua nu ne trebuie rabdare pentru ca motocicleta noastra coboara pe un drum serpuitor, destul de bun, iar noi savuram revarsarile naturii in care se revarsa. Pe-aici vegetatia este bogata si mici cascade isi arata nemultumirea lor iesind intr-un fel sau altul din raul involburat. Treptat padurile de brazi se transforma in foioase care acum la inceput de toamna prin zonele mai joase devin aurii.

În cea mai mare parte a cursului ei […], râpile împădurite ale muntelui se urcă oblu spre cer. […] Volbura apei tună între codri. Au trebuit sute de mii de ani puhoiului să spargă stânca şi s-o lucreze cu bătaia-i nedomolită…” Mihai Sadoveanu, Valea Frumoasei

Valea Frumoasei

Tau Bistra

Tau Bistra este un alt lac de acumulare pe raul Sebes aflat la 740 m altitudine, cu o suprafata de 75 ha. Vegetatia abundenta din jur ii da viata lacului. Si noua! Ne-am oprit pentru cateva minute la marginea apei, ne-am uitat mirati în jur si am lasat culorile puternice (verde si pe alocuri ruginii) sa ni se strecoare in suflet, uitand pentru cateva clipe de agitatia vietii din care am venit si la care ne vom intoarce pentru cateva ore.

Sebes

Sebesul a fost urmatoarea oprire de pe Transalpina. Ne dam jos de pe motocicleta si pornim sa cunoastem orasul medieval. Lasam in urma blocurile, marketurile pline (de unde cumparam si noi un suc rece) sau aglomeratia strazilor si intram in centrul orasului acolo unde parca galagia urbana se opreste. Cautam cetatea despre care am citit ca ar fi din anul 1100. Ne oprim la Biserica Evanghelica, construita in anul 1200, o adevarata bijuterie atat in interior cat si in exterior. O serie de cladiri vechi ( Casa Zápolya. Casa Binder, cladirea fostului Gimnaziu Evanghelic, Primaria…) ne duc cu gandul la vremurile trecute si la faptul ca Sebesul era un burg pe cinste. Ne plecam capul si in fata bisericilor mai noi, ortodoxe si admiram micul orasel plin cu flori.

Miezul ingramadirii il alcatuia stravechea biserica succesiv cladită din parţi, una în stil romanic, a doua în stil gotic, de inaltimi foarte inegale, dar frumos razbunate de-un turn mandru, cu varf ascutit, jucaus, flancat de alte
patru minuscule turnulete. Ne minunam în faţa vitraliilor ogivale cu rasfrangeri multicolore, si a portilor pline de inscriptii în graiul latinesc al umanistilor”
Lucian Blaga

cladirea fostului Gimnaziu Evanghelic Sebes insemnat cu Bildung ist Freiheit” (educatia inseamna libertate)

Rapa Rosie

Rapa Rosie este un monument al naturii unic in Romania si ne-am bucurat si noi de miracolul sculptat in rosu, de ploi si vant. Vegeatia verde care se incapataneaza sa se nasca si sa traiasca in jurul acestei sculpuri uriase ii dau acesteia un farmec aparte.

Zarea mea spre rasarit era cuprinsa de Coasta cu viile şi cu rapile rosii, niste formatiuni geologice bizare ca o arhitectură de poveste, sau ca o aşezare de temple egiptene, cu columne de cremene şi foc….” Lucian Blaga

Rapa Rosie Sebes

Poate nu am insistat destul pe frumusetea celui mai inalt drum din tara si a senzatiei de a fi actori in spectacolul naturii dar fotografiile si vorbele scrise atat de artistic de Regina Maria (Tara mea), de Alexandru Vlahuta (Romania Pitoreasca), Mihai Sadoveanu (Valea Frumoasei), Lucian Blaga ( Hronicul si cantecul varstelor), Ionel Coman (Am indragit muntii) ne conving ca tocmai am traversat cea mai frumoasa sosea, parca suspendata de cer. Iar daca ne abatem de la drumul alpin, in stanga sau in dreapta lui, cu cat ne adancim mai mult in munti cu atat dam de o lume fermecatoare pe care greu o gasesti in alta parte.

Ar fi de prisos sa incerci a descrie in toate amanuntele ceea ce vezi şi simti ca drumet pe motocicleta, străbătînd acest ţinut carpatin, greu accesibil cu piciorul. Ocolul vastei caldări a Urdelor, urcusul nesfarsit al curbelor , popasul la 2150 metri altitudine, toate acestea se întipăresc adanc în amintire, fără comparaţie cu alte călătorii în Carpaţi. ” Am indragit muntii-Ionel Coman

Traseul integral Targu Mures-Cartisoara-Curtea de Arges-Novaci-Oasa-Sebes-Targu Mures

Despre traseul pe Transfagarasan: apasa aici

Despre traseul de drumetie pe Varful Parangul Mare pornind de pe Transalpina apasa: aici

Facebook Comments

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.