Olanda 2019 (ziua 2): Giethoorn, Edam si Marlken


Vacanta noastra din aprilie 2019 prin Olanda a cuprins vizita in cateva localitati  turistice consacrate si un traseu  de 300 Km pe biciclete

In a doua zi (20.04.2019) am vizitat: localitatile Giethoorn, Edam si   Marken

Informatii utile/costuri

Giethoorn

  • Parcare: gratuit la intrarea in sat (strada Beulakerweg, nr.135) 
  • inchirieri barca: 8 euro/persoana minim 4 persoane, site-ul official aici: giethoorn.com  

Edam –parcare gratuita in fata Bisericii Sf Nicolae

Marken-parcare cu plata la intrarea in sat 1,5 Euro/ora

Cazare: Daca rezervati pe aceasta pagina, la sfarsitul sejurui, veti primi 10 % inapoi (pentru prima rezervare). Clic aici BOOKING  

________________________________________________________________

In a doua zi (20.04.2019) a noastra din Olanda am pornit din localitatea Epe, de langa Zwole (unde eram cazati) si pe traseul de 50 Km am admirat inca o data frumusetea acestei tari dar si ingeniozitatea  cu care a fost construit fiecare detaliu. Interesante sunt si multitudinea de poduri mobile peste rauri si canale, mici si mari, care se ridica atunci cand trece cate-un vapor.

Satul Giethoorn

Citim despre sat ca ar fi fost fondat de niste fugari mediteraneeni  in anul 1230 si ca s-a dezvoltat de-a lungul anilor existand acum numeroase case traditionale  vechi de 200 ani, bine conservate, risipite pe langa canale.  Acum Giethoorn-ul este numit Venetia Nordului si atrage numerosi turisti datorita faptului ca nu este poluat deloc circulandu-se doar pe jos, cu barca sau bicicleta.

In Giethoorn  am ajuns pe la ora 9, turistii erau putini iar vapoarele turistice circulau doar dupa ora 10. Ne-am lasat masina in parcarea de la intrarea in sat si am decis ad-hoc sa pornim intr-o noua aventura.  Am inchiriat o barca si pentru prima oara manevram directia vasului silentios pe canalele inguste.

Am urcat in barca si am pornit sa admiram casele in linistea deavarsita din satul verde. Trairile simtite pe-aici le vom pastra in suflet mult timp. Ne doream si noi sa locuim intr-o casuta cocheta din acest sat linistit!

In sat exista  176 poduri din lemn arcuite care fac legatura intre 2 case situate de-o parte si alta a canalului pe sub care trec barcutele (inclusiv cea in care pluteam si noi).

De la Oficiul de unde am inchiriat barca am primit o harta care continea detalii despre traseul pe care trebuia sa-l parcurgem. La un moment dat am fost indrumati sa iesim in larg . Si am iesit!

Apoi am intrat din nou in sat, casele frumoase si cochete acoperite cu stuf, cu o arhitectura deoebita si curti frumos intretinute se etalau una cate una si ne incantau.

Satul are primarie, diverse restaurante sau magazine de souveniruri dar si o frumoasa biserica.

Dupa vreo 2 ore de plutit pe apele canalului, am plecat mai departe ducand cu noi imaginea celui mai frumos sat din Olanda.

Digul si Lacul Ijsselmeer

De la Giethoorn am plecat spre Edam si am ales un drum  care sa ne arate inca o data minunile facute de olandezi (a saptea minune a ingineriei moderne). Astfel ei au stavilit puterea Marii Nordului care intra adanc in Olanda sub forma unui golf (100 Km lungime si 50 Km latime) si in anul 1932 au construit un dig care sa separe marea de noul lac format, Lacul este cu apa dulce alimentat de raul Ij si cu ajutorul ecluzelor construite, apa in surplus este evacuata spre mare. Am trecut si noi pe acest dig pe care serpuia  drumul de 30 Km (N307) si am admirat Marea Nordului (in partea dreapta) si IJsselmeer, cel mai mare lac din Europa de Vest  (in partea stanga).

Pe drumul dintre  cele doua localitati am admirat si marea Nordului dar si marea de  lalele in diferite culori care ne aparea de-o parte si de alta a drumului.

 

Edam

Edam -ul l-am gasit linistit, fara prea multi turisti dar asta nu inseamna ca nu este un punct turistic foarte valoros cu care se mandresc olandezii. Localitatea a fost formata prin secolul al XIII-lea de catre pescarii si fermierii care s-au stabilit aici, apoi s-a dezvoltat prin secolul al XVII-lea devenind una dintre  cele mai importante din tara. Evolutia acestuia a fost spectaculoasa, de la pescari si crescatori de animale localnicii au devenit constructori de nave, aici dezvoltandu-se numeroase  santierele navale, si mari negustori in lumea intreaga. Prin legaturile maritime create care au facut conexiuni cu lumea intreaga  s-a creat conditii  exportului masiv de produse (in special branza).

La ora 15 cand am ajuns noi nu am mai prins licitatiile de branza ce se organizeaza aici la primele ore ale diminetii dar rotocoalele de branza erau vedete prin magazine si in piata mare, intocmai ca un trofeu. In secolele XIV-XVIII-lea branza/cascavalul de Edam a fost cel mai popular produs din zona.

Noi am lasat masina la intrarea in oras, chiar in fata bisericii  Sf. Nicolae, construita in secolul al XVI-lea in stil gotic. Am admirat frumoasa biserica din caramida rosie   si am pormit agale pe langa canal admirand frumusetea si simplitatea caselor de-o parte si de alta a firului de apa.

Casele vechi din secolul XVII-lea se expun in fata noastra una cate una, prezantandu-ne intocmai ca un muzeu specificul de necontestat al arhitecturii olandeze. Cata simplitate si frumusete!

In cateva minute am ajuns in centrul orasului, am trecut un pod arcuit de pe care am admirat Primaria construita in anul 1740 si alte cladiri la fel  vechi si bine conervate, muzee, hoteluri sau mici retaurante. Peste drum de primarie o casa veche din 1530 a fost transformata in muzeu pastrandu-si stilul specific olandez.

Apoi ne-am mai plimbat putin printre canale si case vechi, parca eram teleportati in secolele trecute, apoi am incercam sa preluam in suflet putin din relexarea locului care emana simplitate, liniste si incredere in ziua care vine (care nu poate fi chiar asa neagra). Am reusit oare?

 

Marken

De la Edam am plecat spre Marken, o alta localitate interesanta. Pana in anul 1959 Marken era o insula pe care  se putea ajunge doar cu barca.  Dar olandezii si-au pus priceperea la lucru si au construit un pod de vreo 3 km care uneste micuta localitate cu uscatul tarii.

Am citit ca, aici ar fi o fabrica care confectioneaza papucii de lemn (simbolul Olandei) si ca locuitorii de pe-aici inca mai au pescuitul ca indeletnicire de baza. Noi  ne-am plimbat prin mica localitate pe stradutele pietruite, printre canalele care serpuiau spre mare si am admirat casele de lemn vechi bine intretinute ancorate in  marea azurie alaturi de iahturi luxoase.

 

 

 

 

 

Fotografiile de mai sus sper ca au fost convingatoare si ne vor aminti mereu despre frumusetea acestor locuri si vom fi recunoscatori ca am reusit sa vedem inca o fata frumoasa a acestei lumi intr-o zi calduroasa de aprilie.

De-aici am plecat spre Utrech de unde a doua zi urma sa incepem aventura de 3 zile pe biciclete.

 

 

Facebook Comments

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.