Cu bicicleta pe langa Dunare de la Passau la Viena


Blogurile de calatorie sunt tot mai multe si mai diverse. Unele prezinta informatiile subiectiv, cu detalierea trairilor simtite de autorii acestora in timpul calatoriilor lor, altele expun in mod obiectiv date concrete continand detalii importante legate de organizare si costuri. Unele bloguri folosesc cuvinte simple, altele le imbraca cu maiestrie devinind mici creatii artistice.   Important este, insa, sa extragem din fiecare blog sau postare de pe retelele de socializare, acele lucruri care ne intereseaza si care pot sa constitue ideea urmatoarei noastre calatorii.

Asa se face ca noi am pescuit pestisorul de aur de pe Facebook, unde familia celor de la lumeamare anunta ca porneste in calatorie de la Passau la Viena pe biciclete. Am luat pestisorul si am inceput sa-l hranim cu alte informatii  astfel incat sa  se transforme intr-un delfin jucaus care sa ne insoteasca in calatoria pe care, iata, ne doream de-acum si noi sa o facem.

Astfel am aflat ca pista de biciclete Passau-Viena este un segment din traseul Dunauradweg care are 2850 km de la izvorul Dunarii până la Marea Neagra si este parte a traseului EuroVelo 6 care se intinde de la Oceanul Atlantic si pana la Marea Neagra   pe o distanta de 4.400 Km.

Dupa  o luna dupa ce-am preluat ideea, cu bicicletele ancorate pe masina am ajuns in parcarea Ederberg din Viena, aflata la 2 minute de autogara cu aceeasi nume de unde urma sa luam autobuzul care sa ne  duca in Passau, in 3 ore si 1/2 . Ar mai fi fost varianta cu trenul special pentru biciclete care pleaca in fiecare dimineata la ora 7 din Viena spre Passau dar care era mai costisitor. Costul mai redus si programul mai divers (trenul pleca doar dimineata) ne-a facut sa alegem varianta autobuzului.

Deci, cu biletele cumparate online cu vreo 3 zile inainte, ne-am prezentat la autogara sa asteptam autobuzul care urma sa plece la ora 18 spre Passau. Nu a fost chiar asa, pentru ca se anunta o intarziere de 1 ora si 15 minute (pe mail si pe monitoarele din mica autogara), intarziere care s-a respectat intocmai. Astfel la ora 19, 15 cu bicicletele fixate ciudat pe autobuz am pornit spre Passau.

In excursiile noastre oricat de mult am incera sa organizam lucrurile sau sa ne trasam  un plan,  aproape intotdeauna se intampla ca realitatea sa se abata de la linia prestabilita. Ca si in viata, aceste abateri sunt picante, uneori chiar usturatoare, dar nu avem ce face si odata ce au trecut ne dam seama ca ele au colorat mai viu excursia (uneori viata). Asa se face ca la miezul noptii (nu la ora 9.30 p.m. cum era stabilit), coborati din autobuz, cu bagaje si biciclete cautam hotelul care sa ne adaposteasca peste noapte (aveam rezervarea facuta cu vreo 2 zile inainte). Orasul nu era pustiu nici la aceea ora, astfel ca plimbarea pe biciclete, spre hotelul care  era cam la 3 km departare de autogara, nu a fost o problema.

Ziua 1 (26 iunie 2017) pe biciclete: Passau-Linz +Linz Sud (cazare)-105 Km

In dimineata urmatoare, eram gata de aventura! Aveam in fata peste 3o0 Km pana la Viena, nu aveam cazari rezervate, prognoza meteo nu arata foarte bine, bicicletele nu erau performante iar noi nu eram sportivi antrenati.

De la hotel, la ora 8.30  urcam in saua bicicletei si plutim in coborare spre centrul orasului. Biserici superbe, cladiri dichisite, piete pietruite, o cetate si poduri sau podete peste cele 3 rauri (Dunarea, Inn-ul si Ilz-ul), acesta este tabloul orasului bavarez. 

Cetatea Veste Oberhaus (stanga, sus) strajuieste orasul  de sus. din varful dealului  inca din anii 1200.  Catedrala Sfantului Stefan (dreapta, sus) este un alt obiectiv arhitectural deosebit renumita pentru picturile si orga sa  si  care infrumuseteaza orasul ca o bijuterie.

Parcurgem orasul pe biciclete si admiram frumusetea lui si incet, incet ajungem la podul de peste Dunare unde zarim indicatorul Dunawareg care marcheaza pentru noi inceputul traseului. de-acum suntem  frati cu Dunarea. Era ora 9,30! Sa mergem!

Pana aici la Passau, batranul fluviu a strabatut vreo 800 kilometri  din cei  2.860 cat este lungimea integrala a acestuia, de la formare din micul oras bavarez numit Donaueschingen si pana la Marea Neagra.

Lasam in urma minunatul oras Passau si mergem pe langa Dunare (Dunarea era in dreapta noastra) minunadu-ne de apele ei in mai multe culori. Cred ca unificarea celor 3 rauri inca nu s-a realizat pe de-a-ntregul. Nu ne-am fixat de-acasa planul privind malurile pe care vom calatori si nu stim nici acum daca am ales variantele cele mai potrivite. In general, exista piste pe ambele maluri.

Ne miram de pista care se asterne in fata noastra, de frumusetea Dunarii din dreapta si de linistea din jurul nostru  si din gandurile noastre.

La ora 10,45, dupa vreo 20 Km de pedalat ajungem in frumosul orasel Obernzell, resedinta de vara din trecut a episcopiilor de la  Passau. Case frumos aranjate, biserica in stil rococo cu turnuri gemene dar si un market care ne primeste cu o inghetata  este ceea ce am vazut in prima localitate iesita in cale pe cursul nostru.

Continuam pedalarea avand in dreapta noastra Dunarea albastra, „care nu este deloc albastra” (Andrei Sarii/Dunarea-Fluviul Imperiilor) iar in stanga, pe multe portiuni, umbrele  padurilor verzi. La ora 11.30, ajungem la granita dintre Austria si Germania, timid semnalizata. Ne oprim si facem o fotografie. Ne-amintim de controlul riguros din seara trecuta, cand am intrat in Germania, pe granita aflata doar la cativa km departare.

Orasul Engelhartszell (locul unde se afla cea mai veche manastire din tara, abatia franciscana renumita pentru branza si lichiorurile preparate aici), de pe partea opusa a Dunarii, se inghesuie sa apara si el in poza. Asta pentru ca sa ne-aminteasca ca suntem, totusi, incalecati pe granita  dintre doua din cele mai dezvoltate tari ale Europei. Fiindca, raul frumos, padurea verde, florile si cantecul greierilor prin mijlocul carora treceam ne-au  facut sa uitam unde ne aflam, eram parca intr-o alta lume, o lume salbatica, de poveste.

Dupa 44 km (de la Passau), la ora 12,45, ajungem in Schlögen, locul unde Dunarea face o intoarcere de 180 de grade. Se spune ca acest loc este cel mai frumos din Austria, mai spectaculos ca peisajele din Alpi sau mai incantator decat palatele din Viena. Peisajul  este intr-adevar unic, Dunarea serpuieste printre stanci impadurite.  Si noi, alaturi de el, prin “coada sarpelui”.

Din localitatea Schlogen luam un feribot special pentru biciclete care ne-a traversat pe malul drept al Dunarii. Acesta a fost singurul feribot pe care l-am folosit pentru trecerea in partea opusa a Dunarii, in rest am trecut doar pe poduri, pe biciclete.

Dupa  renumita cotitura Schlogen drumul este minunat. Parcurgem vreo 25 Km prin galeria acoperita cu impletituri de ramuri de copaci si  cantece duioase de pasarele. Ele stiu sa-si cante bucuria. Noi nu stim asta! Poate, strigam in tacere, in interiorul sufletului nostru, bucuria trecerii prin aceste locuri de o frumusete rara purtati doar de pedalatul bicicletelor!


Ca si in viata, lucrurile frumoase urmeaza celor urate si invers si in calatoria noastra dupa 50 Km minunati in care desi pedalam din greu  ne simteam de parca am zbura a urmat o perioada mai aspra: nu mai aveam umbra deasupra si soarele dogoritor incingea serios castile de pe capetele noastre iar apa putina pe care o mai aveam o foloseam cu zgarcenie. Asa se face ca aparitia portului din Aschbach an der Dunau a fost o binecuvantare. Intram in frumosul oras cu speranta ca ne vom racori cu o apa rece si putina odihna la o umbra deasa.
Aschbach an der Dunau nu ne-a oferit ceea ce am asteptat, umbra era greu de gasit si pentru un market cu apa rece ar fi trebuit sa ne abatem cativa kilometri de la drumul nostru pe o sosea plina de masini. Asa ca, am admirat frumusetea portului, a bisericii de langa el, a caselor frumos aranjate si falezei minunate de langa Dunare si ne-am continuat pedalatul prin arsita dupa-amiezii, pe partea stanga a Dunarii.


Imediat dupa iesirea din Aschbach gasim un pod pe care il tranversam, nefiind siguri de alegerea facuta, pentru ca, dupa ce am trecut pe partea opusa a Dunarii, drumul ne-a dus vreo 100 metri inapoi spre Passau dupa care a cotit-o din nou in directia dorita. Cu Dunarea in partea dreapta, gandurile au inceput sa se adune. Iata era ora 15, mai avem de facut doar vreo 27 Km pana la  Linz! Deja aveam incredere ca puteam ajunge acolo pana seara.  Era prima zi pe biciclete, de dimineata nici nu am indraznit sa ne gandim unde ne va prinde noaptea. Am inceput sa cautam cazare pe Booking dar preturile afisate nu ne prea multumeau.
Gasim o agentie  de turism din Linz, despre care citisem ca ar fi a unui roman. Dupa cateva mesaje si o discutie telefonica ne gaseste cazare la un hotel din Linz, cu reducere fata de pretul gasit de noi pe internet . Acceptam! Se-apropie seara si cei aproape 100 Km pedalati sub arsita soarelui incep sa se simta.
Dupa desele opriri necesare pentru telefoane si navigat pe net pentru cazare, acum eram linistiti. La ora 18,00, dam de inca un oras numit Ottensheim si care se dovedeste a fi una dintre cele mai primitoare localitati pe unde am trecut. Un market care ne-a aprovizionat cu apa rece si inghetata, o biserica impunatoare si in interior si in exterior, o piateta pietruita ramasa parca din alte secole si multe cladiri vechi dar bine intretinute intareau descrierea facuta mai sus, micului orasel.

Iesim din localitate si ne continuam drumul cu Dunarea in partea dreapta. Spre Linz pista de biciclete merge in paralel cu soseaua.
In lumina calda a dupa-amiezii, incet-incet, Linzul isi face loc, oglindindu-se in apele misterioase ale Dunarii. Suntem bucurosi ca am ajuns la destinatie. Dupa aproape 100 km pe saua bicicletei, serpuind pe linia Dunarii,  aparitia orasului Linz, al treilea oras ca marime din Austria ne-a bucurat.
La ora 18,40, trecem podul peste Dunare si intram direct in piata veche a orasului numita Hauptplatz, un salon maret (lungime 220 m si latime 60 m) cu mobilier unicat, unul si unul. Astfel, in mijlocul pietei, o coloana inalta de 20 m subliniaza eleganta locului si semnifica inca din 1723 recunostiinta locuitorilor ca au trecut, la inceputul aniilor 1700, peste incercari grele precum razboi, incendiu si ciuma. Primaria veche construita in 1513 cu ceasul astronomic precum si numeroasele cladiri cochete insirate ordonat sunt piese importante ale maretului ansamblu.

Ne minunam de frumusetea locului precum si de voiosia oamenilor ce stateau tihniti la terasele din jur si cautam adresa hotelului pe gps-ul telefonului. Astfel aflam ca pana la destinatia noastra mai erau vreo 8 Km. Tranversam, pe biciclete, orasul civilizat printre tramvaie, masini si semafoare iar la ora 19,30  ajungem la hotel.
S-a incheiat o zi speciala in care am “zburat” mai mult de  100 Km integrandu-ne cu  locurile marete pe unde am trecut.

Ziua 2 (27 iunie 2017) pe biciclete: Linz Sud (cazare)-Klein Pochlarn ( 100 Km )
Era ora 8 si noi eram pregatiti pentru o noua zi, o noua aventura. Ne-am intors inapoi in centrul Linz-ului. Poate ar mai fi fost un pod si mai la estul orasului dar noi am ales sa mai admiram frumosul oras si la lumina energica a diminetii.
Admiram catedrala noua (Catedrala Neprihănitei Zămislirii) una din cele mai frumoase si mari catedrale ale Austriei. Aflam despre ea ca ar fi doar cu 2 m mai mica decat catedrala Sfantului Stefan din Viena si intelegem de ce nu a incaput in fotografia noastra.

Ajungem din nou in piata Hauptplatz, trecem podul peste Dunare si cautam pista de biciclete. De pe podul Nibelungilor mai aruncam in urma o privire plina de admiratie asupra frumosului oras pe care tocmai il parasim.

Daca in ziua anterioara nu am cutezat sa facem dimineata niciun plan referitor la  localitatea unde vom innopta, de data asta am capatat indrazneala si am rezervat la un hotel in localitatea Klein Pochlarn. Aveam asadar, pentru astazi: langa noi, Dunarea albastra, deasupra noastra, un cer partial insorit si in fata noastra un drum de cel putin 100 Km la care se adaugau abaterile noastre de pe piste (poate rataciti, poate in cautarea unui obiectiv turistic sau poate in cautarea unui suc rece).
Desi de-abia am iesit din Linz (oras dezvoltat cu aproape 200.000 locuitori),noi pedalam in mijlocul naturii avand tovarasi intinderea apei, salcii plangand si lebede plutind. Doar pista de biciclete, exemplar intretinuta, si cate-un vapor ne aminteau ca suntem totusi in mijlocul civilizatiei.
Dupa vreo 20 km de pedalat pe langa Dunare, la ora 9,30  ajungem la o rascruce. Incotro s-o apucam? Si colegii de pedalat au aceeasi intrebare.

Noi alegem sa mergem in stanga Dunarii si traseul ne scoate prin localitati. Aveam nevoie de asta pentru ca era deja momentul pentru o inghetata tamaduitoare. Vreo 10 Km, ne-am strecurat pe saua bicicletei prin localitati cochete, mirandu-ne de splendoarea bisericilor din mijlocul lor , de frumusetea fiecarei case cu flori la ferestre dar si de oamenii lor. Un sofer dintr-o masina s-a oprit in dreptul nostru si ne facea insistent semn, aratand roata bicicletei. Doar dupa ce a vazut ca noi am inteles ca ne atentiona sa avem grija la piciorul bicicletei care nu era ridicat, a accelerat si ne-a depasit linistit.
Localitatea Mauthausen prin care trecem, la ora 10,30, este foarte frumoasa dar ascunde in interiorul ei, un obiectiv trist. Lagarul de concentrare Mauthausen-Gusen a fost construit de Germania nazista si a functionat intre anii 1928-1945, timp in care au fost exterminati prin epuizare si munca fortata peste 100.000 de oameni (polonezi si sovietici). Astazi acest loc este muzeu. Ne-am amintit pentru un moment de “scarile mortii”, in care prizonierii transportau o piatra “de o dimensiune şi greutate considerabilă, pe 186 de scări […] Şi toate acestea se întâmplau de 8 – 10 ori pe zi. Ritmul era infernal, fără o secundă de pauză”.(Christian Bernadac – Cele 186 de trepte) dar noi am plecat mai departe, incercand sa ne concentram doar asupra frumusetiilor din jurul nostru. Trecem pe langa Muzeul de istorie si –, cladiri care adauga valoare locului pe unde ne strecuram cu bicicletele.


Urmatorul oras iesit in cale a fost Au an der Donau in care am vazut un camping imens, dupa care, ne-am continuat calatoria infratiti cu Dunarea dar si cu campuri de maci rosii si roz, de porumb sau pur si simplu de verdeata multa.

In Grein am ajuns la ora 13,20, ne-am refacut proviziile la un market Hofer aflat la intrarea in orasel, apoi ne-am intors vreo 2 km pentru a trece pe pod ca sa evitam costurile suplimentare generate cu trecerea cu bacul din mijlocul localitatii. Tranversam podul si admiram Grein-ul si de pe partea opusa a Dunarii. Stim despre el ca are un mileniu de istorie, ca are cel mai vechi teatru din Austria si un castel renumit pentru ornamentatele deosebite facute cu piatra din Dunare.Din Grein si pana la intrarea in Ybbs am pedalat cu Dunarea in partea stanga, pe o portiune frumoasa unde padurea isi intindea aripile deasupra noastra ca sa ne faca sa nu simtim mijlocul zilei toride. Din loc in loc, pe stancile verzi cate-un palc de case si  turnul vreunei biserici coloreaza peisajul minunat pe langa care trecem.

Inainte de intrarea in Ybbs trecem podul in Persenbeug, o alta localitate parca scoasa din cutie. Admiram Persenbeug-ul (partea dreapta in fotografie) prin mijlocul caruia trecem dar si Ybbs-ul (partea stanga) pe care-l zarim in departare insotit de nori tare maniosi.

Ar fi trebuit sa fim relaxati, era ora 16 si  mai aveam doar vreo 20 Km pana la destinatie. Dar nu a fost asa.! Curand in locul ramurilor de copaci au aparut norii tot mai inchisi deasupra noastra. Am accelerat cu speranta ca, pana ce norii vor incepe sa planga, noi vom ajunge sub acoperisul hotelului. O ploaie rece acompaniata de tunete si fulgere a inceput sa curga peste noi. Pedalam cu viteza printr-o padure frumoasa pe care , din pacate, nu o puteam savura. Ajungem intr-o localitate si ne oprim la strasina unei case. O doamna care intra in curte cu un caine , grabiti si ei de ploaia deasa, ne cheama in curte, sub terasa si ne serveste cu apa si fursecuri (dulci si sarate). Si noi care credeam ca austrienii sunt oameni mai reci.
Perdeaua de ploaie este tot mai subtire si noi decidem sa pornim la drum. Trecem prin localitati frumoase la fel ca si statiunile din Alpi privegheati de mareata biserica a Maicii Îndurerate din Maria Taferl, cocotata pe un deal. Din cauza ploii care se intetea din nou, nu am putut sa fotografiem semetul obiectiv cu cele doua turnuri gemene dar frumusetea ei ne-a urmarit aproape pana la destinatie.
La ora 19. dupa inca o oprire sub strasina unui magazin, am ajuns la destinatie in Klein Pochlarn care ne-a primit cu o pizza calda Ne-am plimbat pe stradutele frumoasei localitati si am savurat victoria unei alte zile petrecuta pe biciclete.

Ziua 3 (28 iunie 2017) pe biciclete: Klein Pochlarn-Tulln ( 95 Km)
La ora 7 cerul era senin si soarele a trimis déjà primele raze care sa astupe orice urma a ploii din ziua precedenta. Noi eram increzatori ca vom reusi sa ajungem la Tulln, unde indraznisem sa ne facem rezervare. Aveam in fata, iarasi,  90 Km dar si zvonuri ca ar urma o regiune foarte frumoasa.
La iesirea din Klein Pochlarn, trecem un pod circular, modern si apoi o cotim spre Melk avand in dreapta o padure care adapostea sub crengile ei o intreaga orchestra si Dunarea albastra-verzuie, in stanga. Acompaniati de suava simfonie a pasarelelor dupa vreo 12 Km, la ora 7,50,  zarim portul din Melk si apoi mareata abatie  care se impune in fata noastra. Nu degeaba este considerata una din cele mai frumoase ansambluri arhitecturale din intreaga lume, inscrisa in patrimonial UNESCO . Abatia de la Melk ascunde si file inseminate de istorie, de acest loc fiind legati  primii regi ai Austriei, dar si de religie, aici functionand inca din 1089 o manstire benedicta si o scoala monahala.

De la Melk drumul patrunde in zona Watchau (pana la Krems), o regiune deosebit de pitoreasca atat pentru relieful  terasat si decorat cu vii si livezi cu caisi cat si pentru multitudinea de castele si manastiri vechi cocotate pe dealuri verzi Astfel am pedalat vreo 40 Km pe banda de biciclete care serpuia printre sate vechi, avand in dreapta, frumoasa Dunare si in stanga o cortina verde impletita cu vita de vie.

La ora 9,50 ajungem in localitatea Schwallenbach care este o impletitura de cladiri vechi (cetate si biserica), case frumoase, vita de vie, dealuri verzi legate cu pangliga Dunarii.

La ora 10,10 un market din Spitz an der Donau ne-a rasfatat cu cornuri calde, suc si inghetata care ne-au dat putere sa mergem mai departe. Aceasta zona a fost cea mai solicitanta de pe traseul nostru, pentru ca serpuia prin localitati asezate pe dealurile de langa Dunare. Localitatea Joching prin mijlocul careia trecem este un exemplu.

Pe stradute inguste si pietruite urcam cu greu ademeniti de turnul bisericilor din mijlocul localitatilor pe langa care treceam. Apoi, urmeaza cate-o coborare spre iesirea din localitati si iarasi drum drept printre vita de vie si caisi.La ora 12 ajungem in localitatea Dürnstein. Urcam cu greu printre stradutele pietruite si inguste. Din satul suspendat avem o vedere minunata asupra Dunarii si padurilor din jur. Renumitul castel, vechi din secolul XI-lea, sus pe deal, ne priveste superior. Este usor sa stai sus pe scaunul de imparat si sa privesti agitatia de jos, uneori lupta pentru supravietuire a unora sau doar obiectivul de atingere a unei destinatii, a altora.

La ora 12,30 ajungem la podul Mauterner pe care multi biciclisti trec in partea opusa. Noi alegem sa mergem inainte spre orasul Krems. Admiram orasul pedaland pe stradutele medievale. De cum am intrat pe poarta orasului ne-am simtit precum niste actori intr-un film cu decor de anii 1900. Biserici, cladiri cu arhitectura bine conservata si stradute inguste pavate cu piatra cubica alcatuiau elementele decorului.

Ne impleticim pe stradutele micului oras, ne delectam cu o inghetata si un suc rece si pornim, in cautarea Dunarii, de care ne-am departat. La un moment dat ajungem la Dunare, zarim si podul dar nu si calea care sa ne urce pe el. Rugam o biciclista draguta sa ne indrume si cu ajutorul indicatiilor ei urcam pe podul suspendat iar in cateva minute suntem in partea opusa a batranului fluviu. Gasim pista de bicicleta si incepem pedalarea spre Tulln , unde aveam rezervare la hotel. Urmeaza 44 de Kilometri, pe langa Dunare in care savuram in tacere frumusetea Dunarii innalbita de lebede. Desi pista era bine intretinuta, pe aceasta portiune nu ne-am prea intalnit cu biciclisti.
La ora 17 ajungem in frumosul oras Tulln denumit orasul florilor. Lasam bicicletele la hotel si pornim sa cunoastem orasul in lumina inserarii.
Admiram Primaria si Fantana Niberungilor aflate pe malul Dunarii, ne plimbam pe stadutele din centrul orasului frumos aranjate si presarate cu biserici frumoase care din loc in loc ating cerul cu turnurile lor, preluam din bucuria alergatoriilor care erau aplaudati pe linia de sosire la un marathon in desfasurare si incet-incet ne indreptam spre hotel. S-a mai incheiat o zi frumoasa in care bicicletele ne-au purtat printre podgorii de vita de vie suspendate pe stanci  deasupra Dunarii dar si prin localitati construite in alte timpuri.
Suntem multumiti, mai aveam in fata vreo 40 Km ( pana la Viena) si in spate 300 Km (pana la Passau). Scorul arata bine!

Ziua 4 (29 iunie 2017)  pe biciclete: Tulln -Viena ( 40 Km) + plimbare prin Viena 
Am pornit spre Viena si incercam sa savuram ultimii Kilometrii asemenea unui desert dulce. Admiram Dunarea, lebedele, cerul dar si casele de vacanta construite cu bun-simt.

La ora 9.30 iesim de pe calea Dunarii si intram in orasul Klosterneuburg, sa alimentam cu „combustibil”: un corn, un suc, o inghetata. Rataciti putin prin frumosul oras avem ocazia sa admiram manastirea, primaria, strazile, cladirile si oamenii.

Revenim din nou la Dunare si incet-incet in zare apare Viena. Portul din Viena,  Turnul Dunarii impreuna cu zgarie norii din cartierul de pe partea stanga a raului precum si biserica St. Francis of Assisi Church sunt primele insemne ale maretei capitale .

Pedalam pana la podul Reichsburke si o cotim la dreapta prin  parcul de distractii Prater, parasind Dunarea care ne-a fost tovaras pentru 3 zile si jumatate. Suntem multumiti de aventura noastra! Nu am depasit niciun record referitor la viteza atinsa sau distanta strabatuta dar eram plini de recunostinta pentru realizarea noastra. Doi proaspeti bunici, pe biciclete vechi si neperformante, au reusit sa zboare cu aripile pedalelor, de la Passau la Viena, pe langa Dunare si prin localitatile de langa ea savurand indeaproape frumusetile acelui colt de lume. Din apele verzi ale Dunarii s-au desprins valuri cuminti care s-au impletit cu visele si gandurile noastre.

Din parcarea Erdberg am pornit spre centrul orasului Viena admirand in trecere arhitectura deosebita a strazilor de pe traseu: Erdbergstraße-  Schlachthausgasse- Landstraßer Hauptstraße-Stephansplatz.
In continuare voi insira principalele obiective ale Vienei vazute de noi altfel decat pana acum, perindandu-ne de la un obiectiv turistic la altul pe biciclete, in cele 2 jumatati de zile: ziua 0  (25 iunie) si in ziua 4 (29 iunie).
Dupa vreo 5 km. ne-am oprit in centrul Vienei pentru ca nu mai puteam inainta pe biciclete din cauza inflatiei de turisti dar si pentru a admira mai indeaproape simbolurile capitalei, adevarate opere de arta:  Coloana Ciumei inalta de 69 m, inaugaurata in anul 1693 pentru a puncta epidemia de ciuma din anul 1679 cand au murit peste 76.000 oameni; Catedrala Sfantul Stefan construita incepand din secolul XIV-XV  in stil gotic cu o inaltime (turnul de sud) de 137 m,  Piata Sfantului Stefan (Stephansplatz) dominata de umbra maretei catedrale dar si de cladirea moderna Hass-Haos si Catedrala Sfantului Petru construita in anul 1733 in stil baroc.

Dupa ce ne-am strecurat cu greu printre grupurile numeroase de turisti din centrul orasului, am iesit la  Ringstraßeunde, una dintre cele mai frumoase stazi ale Europei. Bicicletele noastre ne purtau pe pistele bine marcate ale renumitului bulevard dar cladiriile deosebite pe langa care treceam ne obligau sa ne oprim pentru  fotografii. Aceasta strada a fost conceputa de imparatul  Franz Joseph, in forma inelara si pe o  lungime de 5,3 km se insira numeroase clădiri monumentale construite intre anii 1860 şi 1890, precum talismanele pe bratara Pandora.  Teatrul National din Viena, a fost construit intre anii 1874 si 1878.

Hofburg

Biblioteca Nationala Viena

Parlamentul din Austria

Primaria Viena (stanga sus), Teatrul din Viena (dreapta sus)..

De la Primarie ne-am intors pana la Muzeul de Istorie Naturala dupa care am cotit pe stradute nestiute (Neustiftgasse, Kaiserstrasse, Mariahilfer strasse) vreo 7 km pana la Palatul Schönbrunn. Pe drum, o shaorma  calda si un suc rece ne-au dat energie pentru urmatorii kilometrii pe care ii mai aveam de pedalat prin frumoasa capitala.

Palatul Schönbrunn se numără printre cele mai frumoase construcţii baroce din Europa, construit în 1642, Datorită semnificaţiei sale istorice, a poziţiei unice şi a dotărilor spledide, palatul face parte în zilele noastre din Patrimoniul Mondial al UNESCO. Aici isi aveau resedinta de vara. Împăratul Franz Josef, Împărăteasa Elisabeta, Imparateasa  Maria Tereza şi alţi reprezentaţi ai familiei imperiale.

Imediat ce-am intrat in curtea palatului ne-am pierdut intentionat in imensul labirint de arbori si arbusti verzi. In spatele palatului am admirat o zona cu flori  amplasate simetric. Straturile sunt formale si delimitate cu pietris colorat aranjat in modele deosebite.

Izvorul lui Neptun, este unul dintre punctele de atractie din curtea palatului construit în 1780. Grupul statuar baroc reprezintă o scenă mitologică în care zeița mării,Thetis, îl roagă pe Neptun, sa ii permita fiului ei Achile sa ajunga cu bine pe mare la Troia.

Gloriette este o construcție sub formă de arcadă pe un deal din curtea castelului, ridicată în 1775 sub domnia Împăratului Joseph şi a împărătesei Maria Theresa. in memoria soldaților cazuti în serviciile aduse imperiului și împăratului.

De la palatul Schönbrunn am pornit inapoi spre autogara Erderberg pe stradute frumoase impletindu-ne cu alti biciclsti, pe piste atent semnalizate.

In ultima zi (ziua 4), dupa ce am incheiat aventura noastra am vrut sa mai vedem inca o data cele mai importante obiective ale Vienei. Ne-am urcat pe biciclete si am pedalat incet prin centrul capitalei, pe stada inelara din jurul centrului, palatul Belvedere, strada Margararetstrasee….. Din loc in loc ne-am oprit pentru cate o fotografie.

Biserica Sfantul Carol (Karlskirche) este una din cele mai frumoase si mai interesante cladiri in stil baroc terminata in anul 1737. Constructia este deosebita pentru ca combina elemente arhitecturale din Grecia antica (cele doua arcade), din Roma antica (cele doua coloane), si din barocul contemporan vienez (domul si turnurile)

Belvedere este un complex de cladiri istorice format din doua palate in stil baroc construite in anii  1714-1722 inconjurate de o gradina superba, prima gradina alpina din Europa.

Prin randurile de mai sus am incercat sa redau experienta celor 5 zile pe biciclete. Cinci zile in care am fost frati cu Dunarea si linistea ei dar si cu localitati istorice si renumite.  Centrul istoric al Vienei, Palatul si gradinile Schönbrunn, Valea si regiunea Washau sau orasul Linz sunt locurile care ne-au incantat si care sunt inscrise in patrimoniul UNESCO. Cuvintele sunt prea sarace iar fotografiile sunt nesemnificative, dar experienta si emotiile traite sunt nemarginite. In aceste zile, am fi putut fi intr-un resort exclusivist la relaxare si nu sub arsita soarelui, pedaland 4 zile, aproape 100 Km pe zi. Si totusi noi eram plini de recunostinta si multumire! Cuvintele de mai jos, scrise de Alain de Botton ar putea fi explicatia pentru trairile noastre:

” De unde plăcerea? De ce să cauţi sentimentul de micime, ba chiar să te bucuri de el? De ce să părăseşti confortul?
Ceea ce ne sfidează voinţa poate să provoace furie şi ostilitate; ar putea, însă, şi să ne trezească admiraţia şi respectul.
Aceasta este lecţia înscrisă în stîncile deşertului şi în cîmpurile de gheaţă de la poli. Atît de grandios este înscrisă în aceste locuri, încît am putea pleca de acolo nu striviţi, ci inspiraţi de ceea ce este mai presus de noi; simţindu-ne privilegiaţi de a fi subiectele unor necesităţi atît de maiestuoase. Sentimentul de încîntare ar putea chiar să se învecineze cu dorinţa de a preaslăvi.” (fragment din Arta de a călători)

Informatii  practice/costuri

  • Cazare: rezervarile le-am facut pe: booking si rot-reisen la prețuri cuprinse între 40-60 Euro/camera 2 pers/noapte (1 noapte ;a Hegyeshalom, 1 noapte  la Passau, 1 noapte la Linz, 1 noapte in Kleinpöchlarn, 1 noapte în  Tulln, 1 noapte Viena)
  • Transport: Bors-Viena vigneta-10 Euro Ungaria/10 zile și 8 Euro-Austria/10 zile,  combustibil: Bors-Viena si retur  1000 Km, aprox 1,2 Euro/litru ( noi am alimentat inainte de iesirea din tara, doar 10 litri am cumparat din Austria); Viena-Passau: cu un tren special numit Erlebniss Donau Rad-Express, informatii gasiti www.erlebnisbahn.oebb.at pret bilet: 38 Euro/pers/bicicleta sau cu autobuzul,  informatii gasiti https://www.flixbus.ro: pret bilet: 24 Euro (15 Euro/bilet/persoana si 9 Euro/bicicleta)
  • Parcare Viena : informatii (3,4 Euro/zi, 17,10 Euro/saptamana)
  • Puncte Informații: Passau, Engelhartszell, Aschach, Ottensheim, Linz, Grein, Ybbs, Melk, Emmersdorf, Spitz, Weissenkirchen, Dürnstein, Krems, Tulln, Klosterneuburg, Viena
  • Feriboturile: Pentru a traversa  exista  o serie de feriboturi: ​​Emgelshartszell, Au-Schögen, Haibah, Wilhering-Ottensheim, Enns, Weissenkirchen, Spitz,  Prețul aproximativ este de 2- 3 euro. Noi am trecut doar o data cu feribotul  la Schögen
  • Costuri totale: 400 Ron (combustibil)+100 RON (vignete)+1..200 RON (cazare  hotel 6 nopti) + 12 RON (trecere cu bacul) + 76 R)N (parcare 1 saptamana  Viena)  ≅  1800 RON + mancare (depinde de variantele alese: de la marketuri si/sau fast food-uri sau de la restaurante si/sau taverne scumpe).

.

Facebook Comments

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *